Crezi că își doresc doar sex sau ură?
Metaversul românesc, mai bine spus internetul care importă prin rețelele sociale, în România, aspirații și vanități, parcă devine un teren de luptă tot mai vocal între femele și masculi, pe de-o parte, însă apare întrebarea: chiar își doresc aceștia doar sex sau ură?
Metaversul românesc, această oaie roz, venită de peste oceane sau de nicăieri, ori chiar din virtualul și magnificul univers – îmi lasă impresia pe zi ce trece că Adam și Eva se reinventează și au în plan să dea de pământ cu toate virtuțile și principiile noastre.
Cum să-ți (mai) înțelegi aproapele?
Adam și Eva versus Alfa și Femelele independente și pline de bani…
Adam se întrezărește a fi vreun Alfa, aidoma unui lup (iar cine nu e Alfa e câine sau bou?), dar, pe de altă parte, femela, dacă nu e cățea, o fi și ea vreo înfățișare puternică, independentă sau… alte caracteristici mai mult sau mai puțin tabloide?
Iar în acest metavers românesc – zgomotul social – mereu amplificat, ridicat și susținut la rang de artă pe motiv de liberă opinie, departe de a fi măcar o copie ieftină a „Războiului sexelor”, simt că oamenii mai mult se separă între ei, zgomotul fiind în fond tot zgomot.
Fără a susține că această „reinventare” ar reprezenta un aspect rău, în pofida Homo religiosus, fără a discredita omul modern, incluzându-i și pe cei ale căror identități sexuale sunt considerate diferite de vreuna dintre tabere (ori minorități), îmi doresc să subliniez că fix aceste tabere parcă se privesc (animalic) reciproc ca pe niște animale inferioare.
Prea multă zaveră pentru ceva ce se poate rezolva cu o strângere de mână.
Un zgomot prost și fără rost, când esența poate că se rezumă în genere la a fi OM – pentru început.
Și, din nefericire, nu toți par să fie așa, nu toți par să-și poată însuși o comunicare, nu neapărat ruptă parcă din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, ci o comunicare menită să ducă la cunoaștere, nu la #$%@…
Pentru că da, internetul și televiziunea scot la suprafață, adesea, discuții controversate despre sexualitate, despre diferențe / asemănări între sexe, respectiv despre rolul sexelor în societate, ajungându-se la eufemism sau chiar misoginism vs. feminism luate pe ulei.
Și tot acestea împing „pasional” toată cearta asta în față, comercializând-o prin date statistice de care cred că ar trebui să ne fie rușine, mai ales că am acceptat să plătim prețul a tot ceea ce înseamnă „gratis”.
Tehnologia are soluții pentru orice!?
Dacă o ceartă între bărbat și femeie se rezolvă prin „aplicații de dating”, ei bine – eu cred că fiecare dintre aceștia a cam pierdut în mare parte match-ul.
E lesne de înțeles că textul editorial de până acum nu semnalează probleme noi sub soare, îndeosebi noile forme sub care acestea sunt răstălmăcite în fel și chip.
Și mă refer strict la România, chiar dacă multe similarități se regăsesc și dincolo de granițe.
Actualele aplicații de dating nu sunt decât o nouă formă a fostelor publicații în care apăreau matrimonialele. Prezentele website-uri pornografice sunt fostele reviste Playboy sau linii fierbinți.
Iar lista cu exemplificări poate continua, dar e suficient cât să ne dăm seama că preconcepțiile erau oarecum similare: „sunt lucruri rușinoase pentru a le recunoaște, întocmai pentru că, deși toți tac, conștientizează că e într-adevăr posibil să simtă fiecare momentul de slăbiciune în care, deși nu trebuia să se „coboare” la ceea ce aceia au reușit să dea dovadă de asumare, iau în derâdere aceste practici care sunt desemnate posibile câștiguri fără prea multă osteneală”.
Cu alte cuvinte, cică ar fi de prost gust să te prezinți într-o versiune „mai nud” pe piață, dar e dubios cum piața aceea încă are cerere.
Pentru că, de ce să nu recunoaștem, poate chiar suntem un popor de pudici…
… în metaversul românesc
În metaversul românesc, se consumă pornografie, serviciile la abonamente pentru conținut nud sunt populare și ajută creatorii să facă bani frumoși, aplicațiile de dating au baze de date imense, dar deși aceste informații sunt publice și evidente, puțini recunosc public.
Și nu, nu e necesar să vină nimeni să destăinuie informații despre viața sa privată. Statisticile par să ajungă și să respecte oarecare limite generale.
Dar pare cu atât mai puțin necesar să vină alții care să arate cu degetul spre aceia care sunt asumați. Atât femei, cât și bărbați folosesc aplicațiile de dating care au fost special concepute pentru a favoriza relații chiar și ocazionale, cu toate acestea reușita este insignifiantă, observând că apar inclusiv tutoriale despre „cum să abordezi o persoană pe aplicația x”, ghiduri care circulă în paralel cu mărturii despre ineficiența aplicațiilor.
Faptul că există niște oameni care susțin că au întâlnit câteva persoane interesante, nu înseamnă că reprezintă succesul unei astfel de aplicații.
Conținutul vizual este în continuare consumat la cote exorbitante (de la filme porno până la tipe sexy de pe rețelele de socializare) – fapt care ne poate arăta și o tendință a românului căruia îi este tot mai dificil să creeze conexiuni sociale.
Companii românești încă apelează la agenții de comunicare, fapt care ne dă de înțeles că oameni fără o pregătire dedicată nu pot să perceapă un mesaj comercial, neadaptat pe limbajul lor?
Produse în metaversul românesc care împacă toată lumea?
Pe de altă parte apar și variate produse menite să susțină sau să înlocuiască plăcerea sexuală dintre două persoane.
Chiar dacă rata de divorțuri a fost în scădere în perioada pandemiei, conform INSSE, aceasta este în continuare mare și au apărut suficiente reportaje, precum cel de la PROTV care atestă că s-a dublat în ultimii 30 de ani.
Astfel că tehnologia, deși poate fi utilizată în scopuri bune și poate susține formarea de relații chiar și ocazionale sau căsnicii durabile, pare să însămânțeze noi probleme pe care așa numiții „specialiști” comerciali se oferă să le combată.
Produse digitale, cursuri, consultanță, ebook-uri etc.
Prin care ți se spune cum să fii un adevărat Alfa, un bărbat cuceritor sau cum să fii o femelă independentă, cum să devii un om de succes etc.
Aceste tipuri de produse și servicii comercializate nu par în teorie să fie rău intenționate, însă par neadaptate realității și problemelor reale ale cetățeanului din România, devenind multe dintre acestea o formă de motivație spre dezvoltare personală și… cam atât.
Spun asta deoarece fiecare om este unic, așadar fiecare relație a acestuia cu ceilalți din jur devine un caz particular, dar pe care este motivat să-l trateze în mod general.
Și a învăța un tânăr cum să fie atotcucernicul femeilor, fără a-i mai spune și alte lucruri, înseamnă riscul de a-l face pe acesta să discrimineze bărbații atrași de același sex, ori o tânără care a adoptat mentalitatea de „a nu depinde de bărbați”, fără să înțeleagă totodată că lucrurile frumoase se fac alături de oameni (indiferent de gen) și riscă să excludă prezența altora doar pentru a-și demonstra că poate și singură.
Concluzie? Metaversul românesc? Există!
Concluzia mea nu poate fi decât alta și – este prezentată – sub forma unor întrebări sănătoase pentru socialul actual: cum să descurajăm, să combatem discriminarea și alte tertipuri, în timp ce acestea par că încă se mai plantează în mentalitatea societății actuale? Cum să încurajăm relațiile interumane cu experiențe frumoase, sănătoase, reale, benefice societății, atât timp cât apar simulatoare ale unei realități parcă gândite să le înlocuiască?
Și nu e teama absurdă că ne vor înlocui roboții, ci îngrijorarea că încă mai există violuri, avorturi criticate, dându-se vina pe ceva ce încă nu avem în mod calitativ adaptat: educația sexuală.
Distribuie gratuit prietenilor informație interesantă și de interes pentru a-i ajuta și urmărește-ne pe rețelele de socializare ca să rămâi la curent!
