Interviu cu Andrei Șerban Mazilu, într-un format scurt și direct. Autorul vorbește despre perioadele lungi de daydreaming în care își vizualizează subiectele, despre omul din spatele cărților și despre nemulțumirile care l-au format, împărtășite de mulți alți români.
„Sunt perioade lungi de daydreaming, în care vizualizez ce sau despre ce aș vrea să scriu.”
Cine este omul din spatele cărților? Care e povestea? Ce face, cu ce se ocupă?
Andrei Șerban Mazilu: Despre om și povestea lui am tot vorbit; informațiile sunt în N locuri de pe net (inclusiv site-ul nostru) pentru cei care vor să afle detaliile, așa că voi încerca să-ți ofer un răspuns comprimat. La fel ca mulți alți români, am constatat cu dezgust și dezamăgire că lumea editorială este la fel de plină de mărăcini ca și restul domeniilor din această țară. În 2015 am scris un roman foarte bun (Anotimpul pumnalelor) – lucru confirmat de criticul și scriitorul premiat Oliviu Crâznic – și fiindcă, așa cum am spus, editurile nu mi-au oferit ce-mi doream, am fondat Crux Publishing împreună cu Deea Sterea. Actualmente, mă ocup cam cu tot ce înseamnă creație în editură, de la design de cover pentru Facebook și până la organizarea de evenimente. În restul timpului… scriu și încerc să navighez, meseria mea fiind cea de ofițer de marină.
O alegere rapidă: cartea sau filmul?
A.Ș.M.: Se exclud reciproc? Ambele, normal! Cel mai bun exemplu ar fi Interviu cu un vampir, care a fost o producție excepțională în ambele forme. Cred că unele cărți sunt mai bune decât filmul (Warcraft filmul vs. seriile publicate Blizzard) și unele filme sunt mult peste cărți (Lord of the Rings), dar e o diferență prea mare între cele două domenii pentru a exclude unul dintre ele. De fapt, nici nu cred că se poate – e ca și cum ai încerca să alegi între sculptură și pictură.
Ce reprezintă pentru tine scrisul?
A.Ș.M.: E o nevoie care apare regulat și în forță. Sunt perioade lungi de daydreaming, în care vizualizez ce sau despre ce aș vrea să scriu, apoi săptămâni în care pun totul pe hârtie electronică. Simt că trebuie să scriu, deci scriu.
Cărți electronice, audio sau tipărite? Bineînțeles, dorim să știm și de ce.
A.Ș.M.: Cred că dacă vrei să citești, citești. Indiferent de format. Prefer tiparul pentru că îmi protejează ochii (și și-așa port ochelari), dar nu sunt unul dintre oamenii care refuză cu îndârjire să citească în format electronic. În mod ironic, am discutat cu mulți bloggeri de carte care au refuzat variantele electronice pentru recenzie… Te face să te întrebi unde anume se află prioritățile așa-zișilor „promotori ai literaturii”.
Cum te-ai simțit când ai ținut în mână prima ta realizare, anume cartea?
A.Ș.M.: Nu bag mâna-n foc, pentru că nu posed încă un moștenitor, dar îmi imaginez că se aseamănă cu sentimentul pe care-l ai când îți ții în brațe propriul bebeluș pentru prima dată. E deosebit și irepetabil, și fiindcă de curând am lansat Restituirea (un roman excelent semnat de Anamaria Bancea), mi-a confirmat și ea că trăiești acel rush sau high, care se disipă abia a doua zi, undeva după prânz.
Care este opinia ta despre literatura română contemporană? Dar despre cea străină?
A.Ș.M.: Când sunt întrebat asta, mă și vizualizez crucificat în on-line. Știi cât de greu îi este unui om – care nu este doar autor, ci și editor și proprietar de editură – să răspundă? Dacă spun de rău, sunt considerat arogant, malițios și chiar gelos. Dacă laud sună a favoritism și exagerare… Oricum ar fi, există niște oameni care nu vor fi mulțumiți.
Cu toată sinceritatea, însă, îți spun că admir și laud pe merit autorii Crux. Spre deosebire de un măricel segment de scriitori autohtoni, fiecare dintre ei are un stil inconfundabil, original, iar cărțile lor sunt atât de diferite cât sunt ei înșiși. Noi nu ne dezmințim de la una din legile pe care le-am stabilit la început de drum, anume că nu vom publica decât scriitori talentați, deci în ce ne privește, avem literatură bună. Despre restul… pot spune doar că sunt prea mulți scriitori de Young Adult, iar eu nu consider asta a fi literatură adevărată.
Afară? Ca și la noi, sincer să fiu. Știu că sunt oameni care cred că autorii străini sunt mai buni ca românii, dar se înșeală grav. Ar fi absolut minunat dacă ar trece mai întâi prin clasicii universali și pe urmă și-ar da cu părerea. Sunt convins că și-ar schimba radical opiniile nu doar despre ei, nu doar despre români, ci despre ce înseamnă scriitură de calitate.
Spune-ne ce cărți citești ca să știm cine ești! Așadar, ce cărți ai în bibliotecă?
A.Ș.M.: Biblioteca mea nu e foarte mare, pentru că nu „locuiesc”, ci doar stau în București. Sunt constănțean, deci majoritatea cărților mele sunt acasă, dar aici ți-i pot numi pe Irving, Kennedy-Toole, Pratchett și o mână de clasici. Dacă mă întrebi ce-mi place, îți pot spune fantasy, polițiste (în special Doyle și Christie) și cam ce au produs americanii în ultimii… 100 de ani, minus Y.A.-ul pe care l-am executat mai devreme.
Există un citat preferat pe care să îl ai?
A.Ș.M.: Am mai multe, dar primul la care m-am gândit și care-mi dă o satisfacție meschină (pentru că mă face să par și mai arogant decât am fost deja etichetat) e „There are no pacts between lions and men” – replica lui Ahile (Brad Pitt) în Troy.
Un secret pe care ni-l poți dezvălui despre viitoarele tale proiecte.
A.Ș.M.: Am tot dezvăluit și cu cât o fac mai mult, cu atât mă simt mai nevoit să-l scriu, dar… fie. Plănuiesc să scriu un roman gaslight (dark) fantasy, în care personajele principale or să fie un ziarist și un demon, vânzător de artefacte și vrăji, care rezolvă diverse mistere pe modelul Sherlock Holmes.
Care sunt cele trei lucruri fără de care nu poate trăi un scriitor?
A.Ș.M.: Cafea, țigări, laptop. Primele două îmi alimentează creativitatea, iar ultimul este chiar indispensabil – scrisul meu de mână e îngrozitor.
Merci! Ne pregătim pentru un nou shot. Apropo, unde-ți faci vacanța vara aceasta?
A.Ș.M.: E prima vară pe care-o prind acasă în ultimii trei ani, deci în București, topindu-mă în fața PC-ului până când mi se va confirma îmbarcarea. Probabil, sper, îmi voi lua și eu o vacanță adevărată prin iarnă, după ce termin și public cartea despre care îți spuneam mai sus. Vacanță plăcută, însă, celor care au și se pot bucura de așa ceva; mulțumiri vouă pentru interviu și mult succes!
