Utilitate cultură – Impact, vizibilitate, accesibilitate literatură

Un reportaj de creație de Roberto Kuzmanovic

În ultimii ani, în spațiul public, au fost sesizate, mai mult sau mai puțin vizibil prin mass-media, anumite mentalități colective care „atestă” anumite diferențe și asemănări dintre persoanele culte, exemplificându-se adesea cu anumite somități din capitală, pe de-o parte și, pe de altă parte, cu indivizi care au reușit, fără prea multă carte, arătându-se cu degetul pesemne spre independenții financiari din „Silicon Valley” de România, Cluj Napoca, iar la o interpretare pe cât se poate de obiectivă, se constată că multe dintre asemănări sunt oarecum negate ori respinse de către restul țării, pe când diferențele sunt evidențiate.

Nu voi insista asupra exemplelor deoarece unii dintre dumneavoastră le pot interpreta ca fiind și ușor discriminatorii, însă, în opinia mea, aceste diferențe și asemănări se regăsesc indiferent de orașe sau chiar țări și e ca și cum s-ar cântări mere cu pere.

De la modul în care se face politică și până la felul în care sunt tratate aspecte economice, de la stilul de viață până la impactul evenimentelor culturale, să zicem, evenimente care vor constitui și o explorare particularizată în cele ce urmează, subiect însoțit inclusiv de intenția de a descoperi împreună dacă mai este utilă cultura unui popor care pare să se confrunte cu alte probleme semnificative. Aspect prezentat de oameni din popor și nu de mine.

Există evenimente culturale în România, în prezent?

Conform instituțiilor avizate, s-au organizat și anunțat frecvent variate astfel de evenimente, destinate atât categoriilor de nișă, cât și publicului larg. Artă, muzică, conferințe tematice, expoziții foto, ateliere și lansări de carte, iar lista poate continua fără a fi limitată doar la Zilele Naționale ale culturii sau lecturii.

Pe de altă parte, astfel de evenimente sunt anunțate și de către societăți comerciale, organizații sau excepții independente care, spre bucuria tuturor, pare să fi avut ceva succes.

În plus, de asemenea, se regăsesc în presă, televiziune, radio și online – o varietate de emisiuni, publicații, podcast-uri etc. care prezintă, dezbat și recomandă diverse produse culturale.

Și totuși, de ce se consideră că, în România, oamenii nu mai sunt interesați de cultură?

Dincolo de vocile mai puternice din presă, respectiv ale unor sondaje independente, avem și Institutul Național de Statistică care ne spune cam același lucru: scade interesul față de cultură!

Sau – cel puțin – astfel percepe societatea – o explicație a faptului că se închid instituții, se achiziționează mai puține produse, sălile sunt tot mai goale etc.

Am cercetat statisticile INSSE, în privința câtorva explicații comportamentale în raport cu situația culturală și observăm că în perioada 2017-2018, în România, aveam 9479 de biblioteci rămase din cele 9594 unități funcționale la începutul anului. În cel din urmă an, au fost recepționate 3132 de mii de persoane care au solicitat un număr de aproape 10 ori mai mare de cărți, de unde s-ar putea deduce că vorbim de persoane interesate de studiu și cercetare, în prim plan.

Am ales această perioadă pentru susținerea punctelor de vedere exprimate în spațiul public, iar, comparativ cu perioada recentă, 2019-2020, observăm că numărul de unități închise până în 2019 este redus la 9222 și în 2020 au mai rămas deschise 8829 biblioteci. Utilizatori activi în 2020: 2504 persoane. Numai că, în această perioadă, avem și un curent de interpretări care poartă valul pandemiei. În teorie, sesizăm o scădere anuală a numărului de instituții prin care se facilitează cultura, iar în anumite perioade avem și diverse interpretări pe care nu le contest, dimpotrivă, consider că există explicații, însă rar ne sunt puse la dispoziție în mod oficial, iar în cele din urmă, cazurile particulare devin foarte dificil de cercetat.

„În anul 2020 activitatea unităților cultural-artistice a fost puternic influențată de apariția și evoluția pandemiei COVID-19 […]” – este punctul de vedere INSSE din publicația anului 2020 despre aspectele activităților unităților cultural-artistice, sursă unde poate vizualiza orice doritor toate cifrele, mult mai ample, pentru deducții proprii.

Prima referință vocală care arată o altă fațetă a lucrurilor este „Cum se alege praful de bibliotecile de la sat” – publicația online, Recorder, lansând supoziția: „Oficial, în România, sunt 1.877 de biblioteci comunale. În realitate, însă, nimeni nu știe câte mai sunt funcționale.”

Lucrurile stau altfel pe teren?

Aidoma bibliotecilor importante din țară, editurile medii și mari anunță frecvent o varietate de evenimente, însă, dincolo de acestea, impactul este mic. Cele mai argumentate exemple în privința editurilor cred că se găsesc în următoarea referință: „Editor de unul singur. Management în industria cărții”, de Bogdan Hrib. O referință spre care fac trimitere pentru cei care vor să intre în amănunte în ceea ce privește similaritatea precizată, exceptând posibilele interese comerciale ale autorului, editor totodată, referință pe care vă invit să o lecturați obiectiv, fără vreo intenție de a-i face reclamă.

Încă există traduceri apărute pe piață, noi lansări de carte, târguri de carte și chiar dacă nu par a fi însoțite de mult public, cu siguranță se poate observa un public fidel, uneori fiind și tânăr, fapt îmbucurător.

Astfel avem câte-o referință despre „producători” de cultură și despre locurile în care se poate distribui cultura, însă e lesne de înțeles că această cunoaștere nu se limitează doar la carte / literatură. Și totuși, pe toate celelalte paliere din această zonă se raportează o scădere? Cum este posibil acest lucru?

Mărturii ale reprezentanților culturii susțin că da! S-au adunat suficiente reportaje, interviuri sau ieșiri publice cu și despre aceștia, astfel încât nu consider că necesită o detaliere suplimentară.

Cifre în scădere versus cifre triumfătoare…

Din experiența mea cumulată în mod independent, până în momentul de față, privind jurnalismul, literatura și activitatea profesională desfășurată cu precădere în mediul online, pot lansa următoarea întrebare cheie: cum se face că, atunci când pe toate palierele se anunță o scădere a impactului, implicit a interesului, există un singur palier care anunță o creștere? Ați ghicit!

E vorba de mediul online care, deși în mod anevoios, datorită unor obstacole de sezon, este lăudat pentru facilitatea cu care dispune găzduirea culturii în majoritatea formelor. Sigur că, aici, apar două tabere și ambele par să aibă parte de adevăr, pe care îl și susțin, anume faptul că, prin „digitalizare”, se pierde / diminuează experiența reală a consumatorului, iar pe de altă parte, că, prin „conservare” fără online, ai depozita munți de cultură. Sigur că se dau exemple pe domeniul literaturii, în primă fază, unde mii de cărți sunt depozitate pe un eReader sau un smartphone, iar cititorul „clasic” susține că primează propria preferință de a avea o experiență reală, anume felul în care schimbă pagina, modul în care se bucură de mirosul de hârtie etc.

Conform Știrilor PROTV, ediția 1 august 2022, vânzările de carte au crescut cu 15% vara aceasta față de aceeași perioadă a anului trecut, vânzări raportate de librăria online Libris.

Care este impactul în aceste circumstanțe?

Domeniul tehnologic ne oferă multe speranțe la soluții pentru variate probleme, inclusiv pentru cele culturale. Însă, cele mai impresionante reușite, deocamdată, par să fie livrate de câțiva giganți lipsiți de granițe, acestea având adesea publice cifrele utilizatorilor internaționali, însă specific, la fel, necesită o cercetare amănunțită riguroasă, nu neapărat imposibilă, dar furnizată în mod comercial, de unde deducem că putem să fim foarte atenți cui dăm prea multă credibilitate. Însă auzim ce spun efectiv conaționalii: „găsești pe Google tot ce vrei să știi”, remarcă din care n-are cum să nu ți se trezească interesul și să dorești să descoperi mai mult despre produsele care susțin (in)direct cultura românească, ele fiind deja cunoscute publicului larg – menționat merită doar Google Arts & Culture pentru necunoscători, însă, atunci când vine vorba de impact…

De asemenea, pentru a-mi întări argumentul următor, aduc în vedere și aplicațiile destinate ebook-urilor sau produsele similare ale liderilor de piață, care păreau atât de promițătoare, încât alte companii au dezvoltat produse menite să sprijine digitalizarea, distribuirea și vânzarea, însă, în campaniile de promovare ale autorilor români, încă nu sunt cazuri populare care să arate că există, spre exemplu, scriitori care trăiesc din vânzarea cărților pe Google Books.

Ceea ce probabil înseamnă că, deși motivația de a produce cultură nouă, respectiv de a o conserva pe cea veche în moduri mult mai facile și econoame denotă popularitate, impactul social este în continuare relativ mic, dar, conform surselor cu posibil interes comercial la mijloc, ușor exagerat.

Spun asta și dintr-o confirmare a statisticilor evaluate personal, într-o publicație cultural-artistică, unde niște cifre declarate ca având evaluarea impactului, de către acești giganți, nu coincideau cu minimul de interacțiune (dincolo de simpla accesare a unei pagini virtuale) cu accesul complet la forma de cultură furnizată prin intermediul acelui website. Și, fiind vorba de un website care avea formată o audiență fidelă, era vorba despre o interacțiune care, mie, în mod personal, îmi arăta un contrariu.

Pe de altă parte, găzduitor al unei platforme culturale în România, am rămas surprins cum este posibil ca un număr aproape insignifiant de cititori ai publicației să recunoască greu platforma în offline pe teritoriul țării noastre, dar când un poet român, promovat prin acea publicație (fosta Bibliocarti), avea o prelegere în liceele din Republica Moldova, elevii să copleșească poetul cu afirmații conform cărora erau cititori fideli ai publicației și o (re)cunoșteau precis.

Mai este cultura utilă într-o țară cu alte preocupări?

Utilitate cultură – Da, în strânsă legătură cu educația! Înțeleg că, în vreme ce în anumite situații interesul față de acestea scade, iar în alte circumstanțe interesul rămâne în creștere, cultura suferă doar o adaptare la noile tehnologii apărute și această adaptare nu se poate întâmpla peste noapte. Totuși, fără cultură, deși analfabetismul funcțional din România se tot anunță că depășește 50%, consider că nu am avea părțile bune ale acestei țări de care încă ne mai putem bucura.

“Fără cultură şi relativa libertate pe care o implică, societatea, chiar dacă pare perfectă, nu este decât o junglă. De aceea, orice creaţie autentică este un dar către viitor.” Albert Camus

Distribuie gratuit prietenilor informație interesantă și de interes pentru a-i ajuta și urmărește-ne pe rețelele de socializare ca să rămâi la curent!