Amanta lui Freud, de Karen Mack & Jennifer Kaufman este cu siguranţă o carte care atrage atenţia, dat fiind faptul că îl ştim pe Freud ca pe un om aşezat la casa lui, cu idei bizare, dar cu o familie cât se poate de reuşită. Poate de aceea este şi o carte intens promovată şi comentată. Iar această publicitate din jurul romanului automat stârneşte curiozitatea şi dorinţa de a afla mai multe.
Înainte de lectură, este recomandată totuşi o oarecare documentare cu privire la viaţa şi cercetările lui Sigmund Freud, deoarece sursele bibliografice ale cărţii arată clar că cele două autoare au efectuat „săpături” adânci şi, în scrierea romanului, s-au bazat atât pe documente istorice cât şi pe articole publicate în ziare şi reviste importante.
Am bănuit încă dinainte de a deschide cartea că nu este vorba despre o lectură comodă, prin care treci cu uşurinţă. Volumul creionează viaţa, personalitatea şi felul de a gândi al unor personaje istorice importante.
În acelaşi timp, autoarele redau foarte bine mediul social şi politic al vremurilor, iar frecventele descrieri au darul de a introduce cititorul în acea perioadă.
Sigmund Freud, denumit şi „părintele psihanalizei” datorită numeroaselor sale teorii şi cercetări despre psihicul uman, a avut o viaţă tumultoasă şi totodată haotică, în care adesea s-a lovit de zidul neînţelegerii celor din jur.
Cu toate acestea, el nu s-a dat bătut şi nu a renunţat vreodată la cercetările sale, cercetări care au cuprins mai multe analize, printre care putem menţiona descifrarea viselor, complexul lui Oedip şi explorarea dorinţelor sexuale reprimate cu efect în crizele de isterie sau depresie.
Istoria ne spune că în 1886, Freud se căsătoreşte cu Martha Bernays, o tânără drăguţă, dar cu un orizont limitat şi idei fixe. Din această căsătorie rezultă şase copii cu personalităţi total diferite, dintre care, peste ani, doar Anna Freud, mezina familiei, va moşteni pasiunea tatălui şi va deveni o psihanalistă importantă.
Însă, în timp ce majoritatea surselor istorice ne prezintă o căsnicie stabilă, solidă, bazată pe respect şi devotament, cartea de faţă ne arată o altă latură a vieţii tumultoase a lui Freud. Sufocat de o societate incapabilă de a-i înţelege teoriile şi de o soţie al cărei tradiţionalism îl agasează maxim, Sigmund Freud s-a apropiat de Minna Bernays, cumnata sa, a cărei inteligenţă ascuţită a reuşit să-l fascineze.
Apropierea a condus către o situaţie amoroasă intrigantă, scandaloasă pentru perioada în care cei doi au trăit. Această controversată relaţie extraconjugală dintre Freud şi Minna face din acest roman o picanterie literară imposibil de refuzat, iar faptul că autoarele se bazează pe mărturisiri şi arhive fac totul să pară foarte verosimil.
„N-ar fi crezut niciodată că se va ajunge la aşa ceva, dar exact asta se întâmplase şi acum era la mila surorii ei, cerându-i ajutorul.”
Minna Bernays a fost întotdeauna o fată frumuşică, dar… inteligentă. Această inteligenţă, alimentată pe parcursul anilor şi de curiozitatea ei de informaţie, a făcut din Minna o partidă nu tocmai dorită în Viena secolului XIX.
Astfel se face că, în timp ce fratele şi sora ei s-au căsătorit şi şi-au întemeiat familii, Minna a rămas singură, nedorind sub nicio formă o căsătorie formală – „(…) după părerea Minnei, o căsătorie de convenienţă nici măcar nu se putea numi căsătorie.”
După moartea tatălui, Minna devine o femeie independentă şi alege să lucreze ca damă de companie pentru a-şi asigura supravieţuirea. Firea ei temperamentală, pasiunea pentru citit şi gusturile ei mai puţin obişnuite pentru acea epocă fac ca slujbele găsite de femeie să fie doar temporare, cele mai multe sfârşindu-se cu concedieri sau demisii.
Ultima slujbă o aruncă pe aceasta în stradă fără bani, iar Minna se vede nevoită să apeleze la sora ei, Martha, căsătorită cu Sigmund Freud.
Deşi la început femeia îşi spune că nu va sta mult, că se va redresa, că o va lua de la capăt, timpul trece, iar plecarea din casa surorii se tot amână.
„- E foarte plăcut să am pe cineva cu care să vorbesc … continuă el privind-o intens, pe cineva care să înţeleagă.”
Inevitabilul se produce, iar Minna se simte tot mai atrasă de cumnatul său, care, din câte se pare, în loc să păstreze o distanţă decentă, o introduce tot mai mult în viaţa lui şi împărtăşeşte cu ea idei şi gânduri intime.
Simţind că îşi trădează sora şi că abuzează de aceasta, Minna decide să plece în Hamburg, la mama lor, deşi acest gând o oripilează. Ce se întâmplă mai departe mă face să cred că Dumnezeu are într-adevăr o plăcere sadică în a se distra pe seama vieţilor oamenilor…
La gară, Minna află consternată că trenul ei a fost amânat pentru a doua zi şi este nevoită să se cazeze la cea mai apropiată pensiune. Coincidenţă?
Nu prea putem crede în acest concept, mai ales că Sigmund apare în pragul uşii înnebunit de ideea că femeia pe care o vrea pleacă. Minna nu poate rezista tentaţiei, iar atracţia pe care o simte faţă de soţul surorii sale o face să cadă pradă unei poveşti pasionale fără niciun viitor.
Faptul că Sigmund Freud este un bărbat pe care simte că îl cunoaşte, are o inteligenţă care pe Minna o fascinează şi deţine capacitatea de a stârni în ea senzaţii noi şi delicioase anulează orice gând raţional.
„Lasă ticăloşia să fugă… căci fiecare vinovat îşi este sieşi călău.”
Aceste cuvinte par să descrie cel mai bine povestea care urmează.
Deşi Minna încearcă să se îndepărteze de Sigmund şi de familia surorii ei, aceasta eşuează lamentabil atunci când Freud vine după ea în Frankfurt. Pasiunea dintre ei este devastatoare, iar ilustrul Sigmund Freud nu poate să nu se întrebe cum ar fi fost dacă ar fi întâlnit-o pe Minna înaintea Marthei. – „- Mă gândesc, răspunse şoptindu-i la ureche, ce s-ar fi întâmplat dacă te-aş fi întâlnit pe tine prima.”
Şi totuşi… pasiunile se nasc şi mor, iar efemeritatea lor naşte suferinţă. Evoluţia relaţiei şi finalul provoacă un sentiment de amărăciune. Până la urmă, cei care supravieţuiesc sunt cei puternici, iar secretul puterii nu este nicidecum curajul… dar asta urmează să aflaţi singuri şi să vă formaţi propria părere.
Mie mi-a plăcut cartea dintr-o multitudine de motive şi mă bucur că nu a fost un roman mediatizat degeaba. În primul rând am gustat plimbarea prin Austria aflată încă sub dominaţia Imperiului Habsburgic.
Pe urmă, deşi teoriile lui Freud mi s-au părut extrem de fanteziste şi exagerate, nu am putut să nu apreciez fervoarea cu care el credea şi îşi argumenta ideile.
Nu am fost de acord cu aproape niciuna dintre teoriile sale, dar m-a impresionat felul în care şi le-a susţinut fără a fi dispus să facă vreun compromis, iar pe mine acest fapt m-a stimulat să gândesc pentru a găsi contra-argumente.
În ceea ce priveşte mult-dezbătuta legătură extraconjugală, am simţit milă pentru Martha, dar nu am putut să o judec pe Minna. Deşi nu îi aprob trădarea, mi-am spus că niciodată nu alegem noi de cine sau când să ne îndrăgostim.
Se întâmplă pur şi simplu, ca şi când destinul şi-ar bate joc de oameni. Pentru o clipă chiar mi-am dorit din tot sufletul un happy-end, deşi nu îmi puteam imagina unul. La urma urmei… nicio fericire nu se poate clădi pe nefericirea altora… pentru că inevitabil fundaţia cedează.
Sigmund Freud este o personalitate marcantă a istoriei şi tindem să îl vedem doar prin prisma teoriilor sale.
Cartea ne prezintă în schimb varianta „umană” a lui Freud – omul din spatele profesiei şi al ideilor, un om capabil să simtă, să trăiască pasiunea, un om cu o viaţă de familie supra-aglomerată şi nesatisfăcătoare, un om neînţeles care a căutat aprobare şi iubire în braţele unei femei care îl putea înţelege şi accepta aşa cum era.
Am început să citesc acest roman ştiind că este ficţiune şi pe parcurs am încercat să îmi tot repet acest lucru.
Acum, inevitabil, mă întreb cât la sută e ficţiune şi care e procentul care înfăţişează realitatea pentru că ceva îmi spune că relaţia dintre Freud şi cumnata sa nu a fost niciodată doar o simplă născocire.
„Amanta lui Freud” este o carte care te îndeamnă să gândeşti, iar personajele perfect creionate îţi dau senzaţia că asişti efectiv la filmul vieţii lor.
Nu este o carte pe care să o citeşti la o cafea pentru că rişti să uiţi de cafea şi să o bei rece.
Este în schimb o carte care te provoacă la o atentă analiză înainte de a emite opinii. Dacă vrei să citești și alte tipuri de cărți, aruncă o privire peste cărțile electronice din librăria online.
Sursă foto: Sigmund Freud – Wikimedia
Distribuie gratuit prietenilor informație interesantă și de interes pentru a-i ajuta și urmărește-ne pe rețelele de socializare ca să rămâi la curent!
