Am adormit la ora la care veganii se străduiesc să înfigă furculița în ultimul bob de mazăre – mâncarea campionilor grăbiți să urce în metrou pentru a ajunge la muncă. După câteva ore târzii telefonul a reușit să mă trezească parcă într-o altă lume. Societatea, ah, societatea! Miroase a stres, a nemulțumiri, a spaimă, a vise deșarte, a speranțe că-ntr-o zi va fi cea mai tare zi și se-aleargă zi și noapte până într-o zi… când va fi prea târziu. Afirmări…!

Mă ridic de pe pat, șterg zecile de apeluri pierdute și-mi zic „asta da performanță, merit o cafea de seară”. Aprind o țigară și aranjez tabloul pe perete, privind prin el, în gol, preț de câteva momente. Curiozitatea nebănuită a iubitei Ce faci cu revista?, auzită cu o lună înainte de lansarea noului număr îmi reamintește că am și eu anumite îndatoriri.

Am analizat impactul creat, remarc că sunt îmbucurătoare cifrele colectate de la primul număr al revistei noastre și, așa cum spuneam într-un interviu, acesta și-a făcut treaba destul de bine. A promovat cultura și artiștii dincolo de granițe și continuă să o facă, a primit feedback pozitiv, a inspirat oameni (pe unii prea mult, iar asta ne distrează copios), dar cel mai important lucru este confirmarea, prin valoarea conținutului său, că își merită locul de cinste.

Am primit o mulțime de materiale propuse să fie incluse în numărul acesta și, uitându-mă la tot soiul de lucrări, am observat tineri cu aptitudini, motivați și dedicați pentru creație divină. Ce-o fi și cu vocația asta? mă întrebam. Am stat o bună bucată de vreme cugetând și am ajuns la concluzia că nu putem crea frumosul ideal doar din vocații. Și spun acest lucru imaginându-mi o sală de expoziție cu picturi prin ale căror ochi încărcați de o profunzime aparte, privesc Van Gogh, Picasso, Tonitza, Grigorescu, Paul Cézanne, Leonardo da Vinci, toți la un loc, spre adevărata artă – oamenii din încăpere preocupați să socializeze între ei, să se admire și să se iubească.

Ar fi îndeosebi o anti-predispoziție – atunci când cucernicia față de gândul de creație apare. Mi-amintesc că un prieten, artizan, îmi povestea de ce crede el că „arta înseamnă viață” și oricât de frumos ar suna, opinia mea e alta, deoarece creația artistică nu e sau nu ar trebui să fie un fel de a supraviețui, nici vreo repercutare a ceea ce ar putea însemna viața ori rezultatele unor aptitudini. E mai cu seamă un „a fi” când „a fi” ne oferă absențe.

Dibui că e de prisos să pomenesc de artiștii de bordură care realmente cred că sunt prea mari să sugă de la țâță, însă mănâncă laptele cu furculița. De aceea arta, fie că vorbim de pictură, de meșteșuguri, de literatură, de muzică și așa mai departe, slujește viața, dar nu ar trebui să fie mai presus de aceasta. A duce arta la un ideal, oricare ar fi el, cu toată splendoarea sa transpusă în materia care ne înconjoară sub același soare al nopții (căci, nu-i așa, asta-i viața de artist, ziua-i trist…), e o vanitoasă încercare spre o nemurire moartă.

Orice structură, orice formă, culoare, armonie etc., este de fapt, realizarea unui concept mintal al eterului. Înțelegând asta, vom concluziona că arta nu idealizează. De aceea creatorul se crucește (sau așa ar trebui, dar nu în sens rău), fără îndoială, de om apoi de creație. Concretul sau realitatea chiar și necioplită cum e, cu ale sale lăuntrice, nu coincide ca subordonat/ă a idealului pentru că astfel nu am mai fi fascinați de ceea ce e viu, interiorizându-ne spre imaginație, visare și gândire – un amalgam abstract. Arta devenind pesemne în acest caz, o anemică pacientă din spitalul de nebuni, unde pseudo-psihiatri fac experimente.

Conștiința intelect-idealistă este prin complexitatea și profunzimea ei mult mai considerabilă comparativ cu abstractul, chiar dacă poate fi rezultatul unei imperfecțiuni a speciei umane empirice. Drept urmare arta idealizată își degradează esența prin oglindire. Homo sapiens lipsit de fond devine o adunătură de caracteristici, aptitudini, gânduri, acțiuni etc. pe care le criptează și decriptează în/din natura sa prin felurite limbaje și dacă, prin actele sale culturale, încearcă schițarea indescriptibilului, reușește numaidecât să calce stângaci cu dreptu-n baltă.

Principiul esenței esteticii îl definesc prin imperfecțiunea speciei umane superioară eternului și a falșilor dumnezei, automat creatorul (ca om) este mai presus decât creația sa. Cu alte cuvinte, ideile, imaginația, conceptele sunt inferioare realității inefabile a experienței și spun asta detașat de vizualizarea unui empirism din perspectiva structurii gândirii platonice.

Sesizez doze de eu-uri facile, limitate sau izolate la cei care văd altfel, pentru că oricât de bine ar fi pictat sau descris un personaj, oricât de frumoasă ar fi Madame X, oricât de complex ar fi idiotul Mîșkin, nu se vor putea ridica la nivelul autorilor. Creația artistică devine un succedaneu al viețuirii, oamenii fiind imposibil de idealizat, aceștia dobândind valori mult mai importante decât principii, dorințe, alter-ego-uri și tocmai de aceea nu găsesc de cuviință ca omul să simtă nevoia îndeplinirii unor așteptări.

Iar „a fi” în propriile proiecții devine o modalitate de supraviețuire ca instrument al unui cult egotic mort. Filozoful german Martin Heidegger spunea „nu sunt doar realitate umană privilegiată de singularitatea sa ireductibilă, ci și o ființă alături de ceilalți, o ființă-împreună.”

Ne-am propus să subliniem arta în forma ei pură, ca mod de exprimare, ca mod de vindecare de un cotidian cenuşiu, ca terapie pentru suflet, ca strigăt de emoţie, ca trăire. Să evidenţiem talentul, să încurajăm exprimarea liberă, neconstrânsă de convenţii şi de social, prin cele mai frumoase forme de artă. Dorim să luăm artistul de mână, iar arta să fie asumată. Pentru că nu există operă fără un artist, fără creatorul ei, fără un talent veritabil care să o susţină. Fiindcă uneori vocația e o vanitoasă încercare spre obținerea nemuririi moarte a unui bob de mazăre.

Material publicat de către Roberto Kuzmanovic în primele numere din revista cultural-artistică Vox Authors.

Distribuie gratuit prietenilor informație interesantă și de interes pentru a-i ajuta și urmărește-ne pe rețelele de socializare ca să rămâi la curent!