Pe traseul vieții, omul are parte de bucurii și de tristeți, de tumult și de calm, de nori și de soare. Și mai e ceva… Pentru aceia suficient de atenți, care nu se împiedică de obstacole și nu se lasă înșelați de înălțimi, pe jos sunt presărate cioburi de rai. Aceste bucățele mici de paradis pot face din Pământ Eden. Totul e să nu calci pe ele, ci să le observi, să le ridici și să le prețuiești.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, pe plan internațional, România nu poate afirma că se bucură de stabilitate. Din contră, intrată în sfera de influență a URSS-ului, țara noastră pierde legătura cu Occidentul, iar comunismul se instalează furând libertăți de orice gen.

Pe un astfel de fundal, nu tocmai roz, debutează și romanul lui Puiu Moț, mai precis, acțiunea începând în primăvara lui 1965 și avându-l în prim plan pe Constantin, fiu de țărani, care se întoarce acasă după efectuarea stagiului militar. Prin intermediul lui, cititorul face cunoștință cu traiul în mediul rural, cu preocupările omului de la sat, dar și cu aspirațiile fiecărui tânăr din perioada respectivă.

„Toată viața lucrai doar pentru a avea ceva să pui pe masă și nici aia nu era sigur.”

Cu toate acestea, iubirea își face loc în sufletele personajelor, fie ele de la sat sau de la oraș, persoane importante sau simpli țărani. Și Constantin cunoaște primii fiori ai dragostei, iar sentimentul este descris cu ingenuitate, devenind un ciob de rai pe parcursul destinului său.

„Din pricina acelui sărut, plin de dorință, fata ținea în continuare mâna la gură. Nu-și revenise. Pentru ea fusese un adevărat șoc, dar unul plin de pasiune , care făcea ca inima să-i bată cu putere.”

Nisipul din clepsidră se scurge însă cu repeziciune, iar firul vieții personajului se curmă, nu înainte ca acesta să își formeze o familie frumoasă. Durerea pe care o lasă în urmă e fără margini, dar viața merge înainte și soarele nu se stinge datorită suferinței oamenilor.

„Omul nu este altceva decât un simplu călător. Vine pe lumea aceasta dintr-o altă dimensiune, se oprește aici, în lumea noastră, crezând că a găsit oaza de care are nevoie, unde să se poată odihni puțin, dar nu zăbovește mult.”

Așadar, pentru Ioana, soția lui Constantin, dar și pentru fetița lor, Elena, începe un nou capitol, iar viața pare să se schimbe total și să nu mai revină vreodată la forma inițială. Rănile încearcă să se cicatrizeze, iar amintirile să se izoleze în colțuri întunecate de suflet. Ființa umană duce o luptă cu ea însăși pentru acceptare și adaptare. Uneori funcționează, iar alteori istoria se repetă într-o manieră de-a dreptul grotescă și dureroasă. Firul narativ conduce cititorul de-a lungul unei noi generații, cea a Elenei, care, la rândul ei, se zbate pentru a-și forma propriul rost în viață, propria traiectorie, propriul destin. Pe unde o vor plimba pașii, rămâne de văzut citind romanul și călătorind alături de ea pe un drum nelipsit de obstacole, de dureri, de prăbușiri, dar deopotrivă cu bucurii, împliniri și ridicări.

Avem de-a face cu un roman intergenerațional, cu o saga a unei familii care trece prin viață și istorie transferând puterea de la părinți la urmași, fiecare generație fiind parcă mai puternică decât precedenta.

Din punctul de vedere al poveștilor personajelor, omul se poate asemăna Păsării Phoenix – arde în flăcările vieții și renaște din propria cenușă. Cum renaște însă? Aici răspunsurile pot varia în funcție de alegerile fiecăruia.

Asistăm uneori neputincioși la drame și tragedii, ne bucurăm la fiecare rază de soare și cu îndârjire pășim tot înainte sperând să se rupă cumva lanțul karmic și fericirea să nu rezume la un mit sau la o himeră.

Un alt aspect al cărții de față este acela că ne poartă prin mai multe evenimente istorice marcante pentru istoria țării noastre. Vorbim despre cutremurul care zguduit România din temelii în `77, despre Revoluția din `89 cu toate implicațiile și consecințele ei, despre condamnarea și executarea lui Nicolae Ceaușescu, despre mineriada care a devastat capitala. Toate au avut efecte ireversibile nu doar la nivel fizic, ci și asupra psihicului uman. O perioadă tumultoasă cu scurte momente de acalmie ce pot fi descrise prin „liniștea de dinaintea furtunii”.

Destine și pagini de istorie se împletesc precum spirala ADN și dau naștere unui roman alcătuit din cioburi de rai – deopotrivă dulci și tăioase. 

Distribuie gratuit prietenilor informație interesantă și de interes pentru a-i ajuta și urmărește-ne pe rețelele de socializare ca să rămâi la curent!