Standardele frumuseții: cum oprim războiul dintre o femeie cu păr pe picioare și un bărbat cu pielea de bebeluș? Ce ar zice cosmeticienii din industria înfrumusețării?
Știai că în ADN-ul oricărui om poate exista un cosmetician în devenire? E un adevăr istoric că industria cosmeticelor a apărut de mii de ani (peste cinci milenii, spun dovezile), astfel că rolul produselor cosmetice a fost considerat deosebit de important în mai toate culturile antice ca Roma, Egipt sau Grecia, deservind aspectele estetice ale trupului și chipului uman, ori cele de protecție, fiind totodată și ingrediente cu rol crucial în diverse ritualuri. Luând-o pe firul istoriei, sec. al XIX-lea a fost, din acest punct de vedere, unul cu adevărat revoluționar, contribuind enorm la dezvoltarea industriei moderne a domeniului.
În prezent, tehnologia evoluează cu o viteză uimitoare, astfel că fabricile de profil produc pe bandă rulantă tot felul de produse și aparaturi menite să ne facă să ne simțim bine în pielea noastră. În pieile noastre, mai bine zis, pentru că acest organ, cel mai mare al organismului uman, prezintă particularități de care industria și profesioniștii ei trebuie să țină cont. Poate că nu reușim să ținem pasul cu „roboții” (deși roboții sunt tot creațiile noastre), însă cu siguranță suntem predispuși să învățăm și să ne adaptăm constant la noile tehnici sau tratamente de înfrumusețare.
Ramurile cosmeticii acoperă o gamă vastă de preferințe și necesități, fie că ne referim la copii sau adulți. Înfrumusețarea omului, putem spune, așadar, că se datorează și unei astfel de industrii, uriașă ca dimensiuni și cifră de afaceri la nivel global. De la noile și fantezistele produse cosmetice decorative pentru unghii, piele (în special ten) sau păr și până la produse pentru îngrijirea corpului, ori parfumuri și de la tratamente medicale, inclusiv intervenții de estetică chirurgicală și până la servicii de lux, ori de ultimă generație, opțiunile sunt aproape nelimitate.
Toate aceste lucruri sunt o bucurie sau o mare oportunitate pentru unele persoane, dar pot reprezenta și o firească reticență la schimbare pentru altele. Și totuși, majoritatea dintre noi e preocupată de un aspect cât mai îngrijit, doar că unele persoane se epilează cu laser, pe când ceilalți preferă briciul sau aparatele de ras, spre exemplu. Există oameni care preferă să-și facă manichiura la salon sau acasă, la fel cum vedem oameni care preferă să nu se preocupe deloc.
Vrând sau nu, aceste exemplificări ne arată importanța preocupării noastre față de frumusețe.
România este o societate ceva mai tradiționalistă și tocmai de aceea încă ne lovim de reticență (îndeosebi la bărbați, dar și la femeile din anumite medii) față de înfrumusețarea considerată „artificială”, practicată în clinici ori saloane cosmetice. Pe scurt, este vorba de un cumul de factori sociali, culturali și istorici.
Există la noi în țară o poziție fermă în ceea ce privește valorificarea naturaleței și simplității la bărbați, iar eliminarea părului de pe corp, de pildă, poate fi interpretată ca o „efeminizare”. Aici lucrurile țin și de trendul universal, dar și de preferințele personale, și este mult de discutat pe subiect, deși influențele occidentale par a deveni majoritare. Cu toate acestea, unii masculi n-ar vrea, nici în ruptul capului, ca anumite părți ale trupurilor lor să arate foarte îngrijite și fine. Pentru că imaginea femeii era asociată cu frumusețea și delicatețea, iar cea a bărbatului trebuia să insufle duritate și forță.
Duelul dintre autenticitate și fals este și va fi unul interminabil, argumentându-se și de-o parte, dar și de alta, fie cu expresia „să ne păstrăm cât mai naturali”, fie cu „dacă intervin supra micilor imperfecțiuni lăsate de mama natură, voi fi mai autentic/ă”, ceea ce, să recunoaștem, e de dorit. Pentru că nu totdeauna moștenirea genetică a fost una desăvârșită. Iar dacă putem să fim mai frumoși/mai frumoase, de ce nu?
Un lucru e cert, vorba aceea „gusturile nu se discută”, provenită încă din antichitate, pare să fi devenit o cale de mijloc, un acord tacit. Lucru fals, atât timp cât tot de la antici (greci de data asta) estetica a fost obiect de studiu și de dezbatere, iar canoanele de frumusețe au devenit reguli cu caracter de lege. Dar gusturile sunt influențate de educație (și nu toată lumea a studiat artele plastice), de expunere la diversitate, la noi perspective asupra îngrijirii personale sau a frumuseții care trebuie, în mod obligatoriu, subsumate înzestrării genetice.
Asta presupune și părăsirea zonei de confort, însoțită uneori de presiuni sociale, care nu încetează să existe, în ciuda unui veritabil asalt al industriei de beauty, vizibil peste tot, deseori chiar agresiv în manifestări.
Actualmente, cu precădere în zonele urbane, comunitățile par să fie mai tolerante cu inovația, mai permisive unele cu altele, în ceea ce privește îngrijirea aspectului, în vederea punerii în valoare a frumuseții individuale, iar acest lucru se datorează și multiculturalității, care facilitează promovarea noului, dar și datorită mass-mediei, turismului și comerțului.
Așadar, înțelegând că avem libertate de mișcare dar mai ales de gândire, fiecare individ își poate stabili propriile referințe, valori, modele și interpretări ale frumuseții. Chiar dacă discutabile din punctul de vedere al abordării științifice.
Ca în orice industrie, la fel și în acestea se pot regăsi mulțime de puncte negative și pozitive. Unul dintre aspectele benefice este că, datorită varietății industriei, au luat naștere noi profesii liberale, prin prisma modului de funcționare și al complexității, conferind ceva mai multă independență, inclusiv financiară, creativitate și împlinire de sine.
O foarte mică parte dintre cei care activează în domeniu poate fi sintetizată, fără teama de-a greși, în termenul de artiști, datorită rezultatelor obținute ca urmare a decorării și/sau remodelării corpului în plan estetic, dar cu beneficii, măsurabile chiar, și în planul sănătății și al stării de bine. Nu întâmplător vedem atâtea zeci de saloane, de clinici specializate, de cabinete, care au menirea să ajute la o mai bună sănătate corporală, să o întrețină prin felurite metode, sau să modeleze aspectul exterior după propriile preferințe ale pacientului.
Sunt domenii în creștere și plină dezvoltare, care sunt interpretate ca fiind de un real succes, atrăgând după sine tot mai multe persoane interesate să înceapă o carieră, de multe ori pornind din practicarea la nivel de hobby. Și asta e bine, deoarece hobby-ul presupune pasiune dusă la extrem și, în plus, prea puțini specialiști din România sunt dornici să-și împărtășească cunoștințele și experiența acelora care și-au propus să devină practicanți ai acestei frumoase meserii, având și o libertate enormă de alegere, mulțumită multelor varietăți de dezvoltare.
Fiindcă, după cum știm cu toții, sistemul educațional din România este rupt de necesitățile economiei sau/și le afacerilor, este inert, astfel că oportunitățile sunt intuite cu mult fler de întreprinzători privați, capabili să formeze noi profesioniști, dar și să perfecționeze pregătirea celor din branșă, nevoile pieței nefiind nici pe departe satisfăcute.
Partea relativ plină a paharului este că există cărți, suporturi de curs, traineri și formatori, mai bine sau mai puțin bine pregătiți, comunități dispuse să ajute, să atragă, să dezvolte, să învețe, contribuind în felul acesta la creșterea nivelului de pregătire a personalului activ, concomitent cu ridicarea standardului pretențiilor consumatorilor.
Stabiliți voi cum vă simțiți mai bine, dar măcar nu vă mai certați pentru păreri contradictorii!
Text parțial publicat și într-o carte
Distribuie gratuit prietenilor informație interesantă și de interes pentru a-i ajuta și urmărește-ne pe rețelele de socializare ca să rămâi la curent!
