Când începi un proces terapeutic, de multe ori apare așteptarea că lucrurile vor deveni mai clare, mai liniștite, mai ușor de dus. Și, într-o anumită măsură, asta se întâmplă. Începi să înțelegi mai bine ce simți, începi să vezi lucrurile din unghiuri diferite și apar momente în care parcă respiri mai ușor.
Există însă o parte mai puțin vizibilă la început. Schimbarea nu înseamnă doar să construiești ceva nou, ci și să lași în urmă ceva vechi. Iar această desprindere nu este neutră, pentru că ceea ce lași în urmă a avut un rol protector în viața ta:
- Poate ai învățat să fii puternică și să nu arăți ce simți pentru că nu era loc pentru emoții;
- Poate ai învățat să te adaptezi la ceilalți și să eviți conflictele spunând „da” când simțeai „nu”;
- Poate ai învățat să controlezi totul ca să eviți imprevizibilul.
Siguranța familiarului și momentul schimbării
Toate aceste moduri de a fi se formează în timp și devin familiare. Chiar dacă încep să te limiteze, ele oferă o anumită siguranță prin simplul fapt că sunt cunoscute. În cadrul psihoterapiei pentru adulți, momentul schimbării este resimțit profund deoarece nu renunți doar la un comportament, ci la o parte din identitatea ta.
De aceea, schimbarea vine adesea cu un disconfort major: nesiguranța legată de nou, dar și durerea pierderii a ceva ce a reprezentat un echilibru timp de ani de zile.
Tensiunea dintre vechi și nou
Atunci când începi să acționezi diferit, apar reacții neașteptate atât în interior, cât și în exterior:
- Purtarea limitelor: Când începi să pui limite, apare nu doar ușurare, ci și tensiune. Relațiile se schimbă, iar tu nu mai ești în rolul familiar, ceea ce poate aduce o senzație de pierdere.
- Contactul cu emoțiile: Când lași emoțiile să iasă la suprafață, intensitatea lor poate părea copleșitoare. Ele nu sunt noi, dar nu au avut loc până acum, iar contactul cu ele aduce o vulnerabilitate neobișnuită.
Spațiul de tranziție și confuzia identitară
În acest proces apare adesea un spațiu de tranziție. Vechiul nu mai funcționează la fel, dar noul nu este încă stabil. Poți avea momente în care nu te mai recunoști în reacțiile tale. Această etapă poate fi însoțită de confuzie, nesiguranță sau chiar dor după ceea ce era cunoscut.
A da drumul vechiului nu înseamnă să ștergi ce a fost, ci să recunoști rolul pe care l-a avut și să vezi că nu mai este necesar în același mod. Procesul nu este liniar; apar reveniri la vechile tipare, urmate de momente în care alegi conștient să acționezi diferit.
Călătoria spre un mod de „a fi” mai autentic
Pe măsură ce procesul continuă, noul mod de a fi devine mai stabil, iar relațiile se reașază. Ceea ce părea pierdere începe să fie înțeles diferit. Durerea din schimbare arată pur și simplu că acel mod vechi de a fi a avut o importanță reală în economia supraviețuirii tale.
Schimbarea nu înseamnă doar a deveni altcineva, ci și a te desprinde cu blândețe de ceea ce ai fost, integrând lecțiile trecutului fără a mai lăsa ca acesta să îți dicteze prezentul. În cadrul psihoterapiei pentru adulți, acest proces se conturează treptat, oferind spațiul necesar pentru ca noul „eu” să prindă rădăcini.
Distribuie gratuit prietenilor informație interesantă și de interes pentru a-i ajuta și urmărește-ne pe rețelele de socializare ca să rămâi la curent!
