Un om puţin introvertit, dar vesel și cu imaginație cât cuprinde, Allex Trușcă, autorul romanului Nebunul alb, ne va povesti despre ce lucruri interesante a mai făcut, de la ultima și până acum.
În ultimii aproape doi ani, a dovedit că este foarte activ pe plan literar, dar și cultural, având în registru participări la evenimente de carte și nu numai, ținând online un jurnal de călătorie, scriind destul de des pe blog-ul său despre filme, despre cărți, despre mitologie și multe alte asemenea.
Însă partea cu adevărat surprinzătoare este apariția unor texte marca Allex Trușcă în antologii de excepție, precum antologia centenară de literatură și artă SF – Centenarium StrING sau antologia CSF 2018, conținând povestiri SF, F și H.
Și da, zvonurile unei posibile apariții a continuării romanului Nebunul alb sunt adevărate. Într-un final, scriitorul Allex Trușcă a spart gheața cu Cealaltă regină! Iată cât de promițător ne este prezentată cartea: „Vechile povești despre crearea lumii capătă completări, secretele vin din urmă, iar finalul este… biblic.”
Dar despre Cealaltă regină, îl lăsăm pe însuși Creatorul ei să ne spună mai multe. Salutare, Allex Trușcă! Cât timp ți-a luat să scrii continuarea cărții Nebunul Alb?
Prezintă-ne pe scurt povestea.
Allex Trușcă: Salutare și mulțumesc pentru o asemenea prezentare. N-aș putea să spun cu exactitate cât timp mi-a luat să scriu „Cealaltă regină” pentru că a trecut prin mai multe revizuiri până a ajuns la forma actuală. Cred că prima versiune am scris-o în vreo șase luni, apoi am reluat-o de trei ori în urma sfaturilor primite de la câțiva cititori beta și de la scriitorul Oliviu Crâznic.
După ce am trimis-o la editură și a fost corectată, am mai făcut și eu mici intervenții, a urmat a doua corectură și, în sfârșit, bunul de tipar. Cu alte cuvinte, de la o vreme mă cam lasă memoria, n-aș putea da un răspuns precis.
Ce te inspiră în scrierea cărților tale?
Allex Trușcă: Mă inspiră cărțile, filmele, oamenii, muzica, stările prin care trec, mitologia, religia, locurile pe care le vizitez, drumul de acasă până la metrou, conspirațiile, un pahar în plus de băutură sau chiar o ședință prelungită la nesfârșit. Mai pe scurt, găsesc inspirație în tot ce mă înconjoară.
Și acum, dacă tot am vorbit despre inspirație, care este principala sursă de inspirație a cărții Cealaltă regină?
Allex Trușcă: Pentru „Cealaltă regină” aș putea spune că unele din sursele de inspirație au fost Geneza și Apocalipsa – veți recunoaște aici soluția folosită pentru a ajunge în Lumea Vrăjitoarelor, culorile rochiilor celor patru femei trimise să amăgească și să întoarcă oamenii unii împotriva altora au corespondent în Apocalipsa lui Ioan.
Veți regăsi aici și mitul lui Lilith, o scurtă referință la mitul lui Abbadon, îngerul morții, dar și un ordin de luptători inspirat din cel al Cavalerilor Templieri. De fapt, în mod intenționat, Cavalerii Sfârșitului au aceeași emblemă ca și Cavalerii Templieri. Și evident, jocul de șah. Ah, uitasem și de „Ispitirea Sfântului Anton” a lui Gustave Flaubert, e posibil ca scena în care Doamna în Negru încearcă să-l seducă pe Aelyus să vă amintească de asta.
Ne poți face o scurtă paralelă a cărților Nebunul Alb și Cealaltă regină?
Allex Trușcă: În urmă cu câțiva ani mă gândisem la o trilogie, care să aibă în centru șahul ca metaforă a alegerilor și sacrificiilor pe care le facem în viață, atunci când ne urmăm un țel. Să încep cu personajele. Prima carte, „Nebunul alb”, prezintă evoluția lui Erin, un băiat simplu de la țară, fascinat de cărți, care este obligat să facă niște alegeri dificile.
În „Cealaltă regină”, protagonistul este schimbat, pare să-și fi pierdut direcția, însă alege să lupte încă o dată, chiar dacă nu din motivele corecte. Toate personajele, deși aparent au scopuri diferite, tânjesc după același lucru: după salvare.
Evident, aceasta are un sens diferit pentru fiecare. Locul acțiunii: în „Nebunul alb”, Erin pornește dintr-un sat izolat, ajunge în Cetate să studieze, iar de acolo, vise, premoniții și alegeri îi îndrumă pașii spre rolul de comandant al armatei oamenilor.
În „Cealaltă regină”, nu numai lumea oamenilor ci și cele ale Vrăjitoarelor și Îngerilor sunt în pericol de a fi distruse. În ambele romane avem o interpretare a mitului Creației. Dacă în primul, avem versiunea Mayei, în cel de-al doilea, Aelyus și Doamna în Negru, prin punctele lor de vedere, aduc completări, ca niște piese de puzzle. Ca să revin la metafora șahului, dacă în prima carte șahul este un simbol pentru alegere și speranță, în cea de-a doua este mai degrabă o alegorie a sacrificiului.
Am renunțat la ideea de trilogie, consider că toate personajele au primit ceea ce meritau.
Nu comparăm, dar cumva, experiența unui scriitor crește pe măsură ce scrie, textele sale căpătând din ce în ce mai multă maturitate. Găsești Cealaltă regină ca fiind mai matură decât Nebunul Alb? Ai avut aceeași așteptare a calității scrierii sale sau ți-a depășit așteptările?
Allex Trușcă: Da, consider că este mai matură decât „Nebunul Alb”. Cea de-a treia revizuire am făcut-o în urma unor cursuri de creative writings și cu ceva sfaturi ale unor scriitori cu mult mai multă experiență decât mine. Și, tocmai pentru că am conștientizat că puteam face „Nebunul alb” mai bun, aflați acum că l-am rescris și că o să apară într-o nouă versiune începând cu mijlocul lui aprilie, la Editura PAVCON. Ca în reclame, aceeași poveste, dar totuși diferită.
Cum se scrie un roman? Aceasta este întrebarea care a stat la baza a numeroase articole și chiar cărți. Așadar, care este ritualul/procedura de scriere a unui roman în ceea ce-l privește pe Allex Trușcă?
Allex Trușcă: Nu cred că am suficientă experiență să spun altora cum să scrie un roman și oricum, nu cred că există o singură metodă pentru a face asta. Cred că foarte important este să te documentezi, să-ți conturezi în minte personajele, acțiunea. Urmează așternerea pe hârtie/calculator. Și apoi, vine partea cea mai grea: corectare, ștergere, adaugare, corectare, ștergere, ați prins ideea.
Cât despre mine, am văzut sfaturile lui Stephen King, să scrii nu știu câte pagini pe zi – câteva zile m-am ținut de ele. Am citit și ceva sfaturi ale lui Murakami, dar nu mai țin minte ce. J Recunosc că uneori îl ascultam și pe Hemingway (de fapt, sfatul ăsta îi este atribuit pe nedrept) cu „write drunk, edit sober”, dar nu e eficient pe termen lung. Îmi place să scriu tolănit pe canapea, dacă sunt acasă.
Îmi făcusem un obicei să merg în week-end la o terasă sau anticafenea cu câțiva prieteni care, și ei, fac parte din lumea autorilor contemporani și făceam un fel de cenaclu și atelier de scriere. Gen 3 în 1. Cred că o să reiau acest obicei.
Avantaje și dezavantaje în a fi autor de carte în România.
Allex Trușcă: O să mă focusez mai mult pe avantaje. Aș putea spune că cel mai mare avantaj este că am avut ocazia să cunosc o mulțime de oameni extraordinari, pe care altfel nu cred că aș fi avut ocazia să-i întâlnesc. Alt avantaj este că am avut posibilitatea să învăț de la unii din scriitorii pe care i-am cunoscut. Există însă și un revers al medaliei, urăsc toate furtunile în paharele cu apă stârnite pe Facebook ba de autori, ba de bloggeri, ba de unii cititori care au părerea că românii scriu prost, dar n-au citit nicio carte de-ale lor. Ce să spun, câți oameni, atâtea adevăruri. Fiecare e liber să facă ce-i place, însă nu cred că e cazul să pornească mini-jihaduri pe asemenea teme.
Unde poate fi găsit romanul Cealaltă regină?
Allex Trușcă: Pe site-ul editurii PAVCON, pe librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro și la toate târgurile de carte și evenimentele unde editura este prezentă. Și e posibil să dați nas în nas și cu mine pe acolo.
Povestește-ne puțin și despre antologii.
Allex Trușcă: Pe coordonatoarea antologiei „Centenarium StrING”, scriitoarea Ana-Maria Negrilă, am cunoscut-o la atelierele de scriere creativă „Fantastic Mondays”. Am ținut legătura, doamna mi-a mai oferit sfaturi pentru alte proiecte și, la un moment dat, mi-a propus să îmi publice o povestire în acea antologie.
Așa s-a concretizat „Eu, cel din oglindă”, povestea unui corporatist care consideră că poate obține anumite lucruri pe un drum mai scurt și face un pact cu diavolul. Ca sfat, aveți grijă pe cine supărați la serviciu. J Despre cealaltă antologie, „Colecția CSF”, pot să spun că m-am simțit onorat când editorul Constantin Pavel mi-a cerut o povestire, pentru că mi-a explicat că toți autorii și-au cedat drepturile (și inclusiv editura și-a cedat profitul) pentru dotarea bibliotecilor în comunități defavorizate.
Așa a apărut „Zborul către mine”, în care un tânăr care își dorea să joace în filme primește șansa unui zbor cu avionul cu totul neașteptat.
Oamenii pot ține legătura cu tine pe site-ul tău. Cu ce îi întâmpini pe blog-ul tău?
Allex Trușcă: Cu speranță și cu bucurie. Nu am prea multe articole acum, dar sper să fiu mai motivat pe parcurs. Se găsesc păreri despre cărți, recomandări de filme, destinații de vacanță. Promit că o să scriu mai mult și voi încerca să dau informații cât mai folositoare. Și vă voi ține la curent despre ce planuri mai am.
Ce urmează? O continuare a seriei? Un nou proiect literar?
Allex Trușcă: În momentul de față nu văd necesitatea unei continuări a seriei. Așa cum am spus, din punctul meu de vedere, fiecare a primit ce merită. Lucrez pentru toamnă la o colecție de povestiri (fantastice) inspirate din folclorul, mitologia și legendele urbane/rurale ale românilor. M-am născut în Oltenia, consider că avem multe de spus.
După ce o să termin cu aceste povestiri, mă voi întoarce la un roman historical fiction cu acțiunea pe timpul Inchiziției Spaniole, pe care l-am început în urmă cu un an și pentru care m-am documentat câteva luni bune. Sper să nu-mi schimb planurile. Oricum, voi mai publica și alte povestiri în reviste online sau pe site-ul meu.
Iată că autorul Allex Trușcă își dovedește progresul în materie de literatură română și aduce de data aceasta în atenția cititorilor o poveste cu adevărat uimitoare. Printre „Lorelai” (o poveste pentru copii care motivează și inspiră) și câteva apariții prin antologii (amintim aici de „Povestiri SF”, „CSF 2018” și, mai recent, „Centenarium StrING”), scriitorul a pornit la drum cu „Nebunul Alb” – poveste care nu doar că a lăsat loc de o continuare, dar le-a format cititorilor și o așteptare a unui nou volum.
Fapt care nu poate decât să ne bucure, gândindu-ne că avem în România din ce în ce mai multe cărți în serie care ne permit să ne atașăm mai mult de poveștile scriitorilor, să asistăm la evoluția personajelor, să adăugăm în portofoliul nostru de cititori (adică biblioteca) și să putem recomanda, nu doar cărți, ci și autori „buni”, așa cum o facem pentru clasici.
E mai mult decât evident că piața de carte din România se îndreaptă spre evoluție, având deja, așa cum am mai spus-o în repetate rânduri, autori care care nu doar că țin pasul cu cei din străinătate, dar pe alocuri îi depășesc – cu referire la calitatea scriiturii.
Iată ce ne promite Cealaltă regină, de Allex Trușcă (pregătiți-vă de un joc de șah cum nu a mai fost, cu un sfârșit cu nu s-a mai întâlnit!). Vă prezentăm recenzia noastră:
Redacția despre: Cealaltă regină – Allex Trușcă
Șah…
Un joc de șah atipic, unde fiecare mutare poate genera Apocalipsa, iar Tatăl își poate pierde tronul și întreaga Creație. Secretele fierb și devin pioni în degetele Întunericului care amenință să înghită atât Lumea Văzută cât și pe cea Nevăzută.
Reinterpretând mitul Creației, Allex Trușcă țese o acțiune care ține cititorul cu sufletul la gură, în care îngeri, demoni și oameni se înfruntă într-un război al Puterii, unde cei învinși pot pierde totul.
Creatorul însuși este amenințat, Divinul nu mai pare atât de sacru, îngerii poartă în priviri sclipiri din focul Gheenei, iar oamenii se trezesc că luptă pentru a nu-și pierde umanitatea. Peste toate, o regină neagră mânuiește piesele de șah doar pentru propriul câștig.
Continuarea cărții „Nebunul Alb” este una care ridică miza celebrului război dintre Bine și Rău. Iar personajele luptă, părând să-și autoîntărească principiile, credințele, motivele pentru a nu renunța. Pe de altă parte, cititorul, privind deasupra tuturor, poate vedea cum însuși Binele e întinat și adesea profan, iar Răul poate purta dureri cu care poți empatiza. Și atunci?
Ce va alege omul? Poate doar un rău mai mic și o liniște provizorie!
Acțiunea din „Cealaltă regină” începe la un secol de la eșecul Întunericului. Ne amintim de eroismul Erin și observăm cum peste oameni s-a așternut uitarea și totodată speranță.
„Ce scurtă e memoria oamenilor! Cât de repede uită ceea ce îi înspăimântă și cum se încăpățânează să nu învețe nimic!”
Dar Răul amenință din nou, de data aceasta printr-un personaj mai malefic decât Stăpânul Întunericului. Doamna în Negru nu are reguli, iar planurile ei diabolice nu țin cont de Lumină sau Întuneric.
Pe un fundal apocaliptic, oamenii nu pot decât să se întrebe cum de un Creator omniscient și omnipotent poate permite atâta suferință pentru propriii copii.
„- Știi, încep să cred că Tatăl e departe sau nici nu-i pasă de ce se întâmplă aici (…). Dacă i-ar fi păsat, nu ar fi lăsat să se întâmple una ca asta.”
Amenințări, dureri, iubiri, frustrări, dezamăgiri, întrebări fără răspuns, soluții care întârzie să apară, răzbunări care se transformă în dorințe – toate își lasă amprenta asupra personajelor, copii ai aceluiași Creator, care se aruncă într-o luptă fără sfârșit, părând să înfăptuiască pe cont propriu ceea ce Tatăl nu a îndrăznit să facă: să se transforme în „praf și cenușă”, distrugându-se reciproc. Câștigul?
Poate sfârșitul unei Creații bolnave, al cărei defect nu va fi vreodată recunoscut de către Demiurg.
„… ceea ce a fost și nu mai e, nu are cum să mai fie.”
„De asta visează oamenii? Ca să uite, ca să scape de durere?”
Prea multe taine ascunse de Tată încep să iasă la suprafață, iar haosul se naște inevitabil. Precum o pânză țesută din ițe putrede, Creația începe să se destrame, iar primul pas este îndoiala. Al doilea… este Adevărul.
„Crezuse că Tatăl fusese etern, nici prin cap nu-i trecuse să se întrebe de unde și cum a venit El.”
Cine e Regina Neagră? Punctul culminant al romanului are darul de a zgâlțâi din temelii teorii, principii și credințe. Ne înfățișează o dramă pe care nici îngeri, nici demoni și nici oameni nu o pot duce.
„Am vrut să îți arat ce înseamnă să pierzi tot ce ai. Cum altfel ai putea înțelege ce am simțit eu?”
Cine e trădătorul? Cine e cel care va zâmbi la sfârșit rostind „Șah-Mat!”, asumându-și doar un câștig concretizat într-o răzbunare acidă care nu alină suferințe?
„Curând, tabla se umplu de cioburi albe, iar un vânt slab le mătură unul câte unul.”
Deznodământul? Unul care ne amintește că istoria se repetă… altfel, dar totuși în același mod.
Vă invităm la lectura unui roman impresionant care vă va ridica multe semne de întrebare și, pe care citindu-l, veți rămâne uimiți de minuțiozitatea cu care Allex Trușcă l-a creat.
Cealaltă regină a luat naștere din condeiul vrăjit parcă de talentul autorului și povestea este menită să poarte cititorul în illo tempore îmbinând ficțiunea cu istoria, fantasticul cu mitologia, ezoterismul cu scrierile biblice.
Mat!
Că tot suntem în plin sezon estival, ne-am hotărât să-l scoatem pe Allex Trușcă din fantasticul romanului său – Nebunul alb – și să-l aducem în fața cititorului la un shot de vorbă. Mai exact, o serie de întrebări, printre care strecurăm și câteva opinii privind demersul său literar.
Ce urmează după fantasy deja îndrăgit de numeroși cititori? Unde plănuiește scriitorul să-și încarce bateriile vara aceasta? Le veți afla din #ShotInterviul cu autorul Allex Trușcă alături de alte „secrete” pe care ni le-a dezvăluit.
Cine este omul din spatele cărților? Care e povestea? Ce face, cu ce se ocupă?
Allex Trușcă: Omul din spatele cărţilor este unul ca oricare altul, uneori exagerat de vesel, alteori uşor introvertit, dar cu imaginaţie mai multă decât ar fi normal în anumite situaţii. Aveţi idee cât de greu trebuie să îmi fie să stau serios şi atent în unele momente? Ca ocupaţie de bază, lucrez în domeniul IT. Îmi place mult pentru că îmi da ocazia să călătoresc şi să citesc pe unde apuc, asta însemnând cam orice mijloc de transport posibil.
Cartea sau filmul?
Allex Trușcă: Greu de spus. Ştiu că asta este o întrebare care împarte lumea. De cele mai multe ori aş vrea ori să citesc cartea ori să văd filmul. Pentru că altfel, dacă ar fi identice, aş şti ce urmează să se întâmple, iar dacă nu, m-aş supăra că sunt diferite. Îmi amintesc şi acum dezamăgirea încercată când am văzut „Ultimul mohican”, după ce citisem de vreo cinci ori cartea în copilărie! Ultima dată am fost dezamăgit acum o lună când am văzut „Fallen” după seria cu acelaşi nume.
Ce înseamnă pentru tine scrisul?
Allex Trușcă: Probabil aţi mai auzit asta şi pe la alţi autori, dar pentru mine scrisul e ca o terapie. Mă face să uit de lumea reală, îmi dă ocazia să visez şi să modelez lumea aşa cum vreau eu. Îmi dă siguranţă, încredere şi putere. Şi asta se reflectă apoi şi la exterior. Ca să nu mai vorbesc de faptul că îmi dă ocazia să întâlnesc oameni cu aceleaşi pasiuni.
Cărți electronice, audio sau tipărite? De ce?
Allex Trușcă: Aici nu stau pe gânduri. În privinţa asta sunt un conservator, prefer să ţin cartea în mână, s-o răsfoiesc, să îi admir coperţile şi apoi s-o văd pe un raft în bibliotecă. Şi ca să fiu chiar şi mai sincer, dacă citesc o carte electronică şi am şi conexiune la net, după câteva minute îmi dau seama că bântui pe Facebook, cutreier jumătate din internet şi nu ştiu cu ce rămân din citit. Afirmaţie testată pe zeci de cărţi de specialitate! Iar în ceea ce priveşte cărţile audio, mă simt ca la o convorbire telefonică: intră pe-o ureche, iese pe alta şi poate-poate rămâne şi ceva în cap (aproape ca un târnăcop, nu?!).
Cum te-ai simțit când ai ținut în mână prima ta realizare, anume cartea?
Allex Trușcă: Cred că e greu de spus în cuvinte. Ştiam cum vor arăta coperta, paginile, îmi imaginam cartea, mă imaginam cu ea în mână, dar momentul când am pus mâna pe ea a depăşit cu mult ceea ce mă aşteptam să simt: nu a fost doar mândrie, satisfacţie, conştientizarea unui vis împlinit, ci mult mai mult, aş putea spune că e o părticică de suflet şi gânduri materializată. Ca un creator. Cred că ştii despre ce vorbesc, nu?
Care este opinia ta despre literatura română contemporană? Dar cea străină?
Allex Trușcă: Opinia mi-am spus-o cu fiecare ocazie şi o întăresc şi acum: sunt convins că autorii noştri contemporani sunt cel puţin la fel de buni ca cei străini. Am citit multe cărţi scrise de autori contemporani români mai bune decât unele care aveau pe copertă scris mare „Bestseller New York Times”. Din păcate, sunt mulţi cititori care fug de autorii noştri, ori din cauza preconcepţiilor că nu citesc contemporani români din default sau au citit o carte supraevaluată şi ultrapromovată (nu dau nume, dar cred că fiecăruia îi trece cel puţin un titlu prin cap) ori că, vezi Doamne, preferă clasicii. De parcă una ar exclude-o pe alta.
Spune-ne ce cărți citești ca să știm cine ești! Ce cărți ai în bibliotecă?
Allex Trușcă: În biblioteca mea și-au găsit locşor cărţi de toate genurile. Am totuşi o obsesie pentru cavalerii templieri şi orice ţine de Evul Mediu. La loc de cinste aici, aş putea enumera: seria „Frăţia Templierilor” a lui Robin Young, cărţile lui Raymond Khoury, Jean Guillou. Nu sar nici peste seria „Regii Blestemaţi” a lui Maurice Druon. Şi am toate cărţile scriitorului meu preferat, Carlos Ruiz Zafon. Hei, să nu credeţi că am uitat autorii contemporani: Sandra Coroian, Marina Neagu, Lina Moacă şi cred că aş mai umple o pagină…
Un citat preferat?
Allex Trușcă: La naiba, cred că îmbătrânesc, încep să am memorie de peşte – uit aproape cu aceeaşi viteză cu care citesc. Pot să încerc totuşi: „Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul va petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece” (ştiţi voi de unde), „Dumnezeu când se satură de proşti, dă cu ei de pământ” (Marina Neagu). Ups, şi asta, deşi habar nu am cine a spus-o, încurcate sunt căile Internetului, dar e cruntă: „Get a job. Go to work. Get married. Have children. Follow fashion. Act normal. Walk on the pavement. Watch TV. Obey the law. Save for your old age. Now repeat after me: I AM FREE”
Un secret pe care ni-l poți dezvălui despre viitoarele tale proiecte.
Allex Trușcă: Secret? Hm, scriu fără diacritice şi apoi, când corectez, îmi blestem zilele. Viitoarele mele proiecte? Hm, ce „profesional” sună! Am terminat de aşternut în Word „Cealaltă Regină”, care e un fel de continuare a romanului „Nebunul Alb” şi am început „Zeița din Milano”, care va fi un fantasy contemporan, o poveste de dragoste un pic diferită, un amestec de realitate şi ficţiune. Asta pe termen mai scurt, că idei mai am – timp să fie!
Trei lucruri fără de care nu poate trăi un scriitor.
Allex Trușcă: Nu ştiu alţii cum sunt, dar cred că eu nu m-aş putea vedea ca fiind un om fără imaginaţie, fără să visez. Nu cred că aş putea sta nici fără ceva pe care să scriu ceea ce îmi imaginez. Nu aş putea să stau fără să văd măcar o dată pe an marea, mi-aş dori să eşuez permanent pe malul ei, să stau seara cu berea lângă mine pe un şezlong, admirând apusul şi scriind. Sunt un romantic, nu? Evident, să nu uităm că un scriitor nu poate trăi fără cititorii săi, corect?
Merci! Ne pregătim pentru un nou shot. Apropo, unde-ți faci vacanța vara aceasta?
Allex Trușcă: Vă mulţumesc şi eu şi îmi cer scuze dacă am pornit de la un shot interviu şi am ajuns la unul de vreo două halbe! Abia aştept vacanţa, o să fiu undeva pe o insulă la malul mării pentru o săptămână, iar unul din weekend-urile lui iulie sper să mă prindă cu berea în mână pe malul Mării Nordului. Măcar nu o să mor de cald! În rest, citiţi-mă, criticaţi-mă, dar nu uitaţi să visaţi! Cu drag, Allex Truşcă, autor „Nebunul Alb”.
Distribuie gratuit prietenilor informație interesantă și de interes pentru a-i ajuta și urmărește-ne pe rețelele de socializare ca să rămâi la curent!
