Bogdan Calciu s-a născut în 1969, la București. Este un autodidact și un artist deosebit care merită să fie descoperit. În acest sens ți-am pregătit un scurt interviu pe care te invit să-l citești.
Pe plan artistic vă rezumați doar la desen, grafică, pictură și portrete în creion sau mai e și altceva? Vă rog să ne vorbiți pe scurt despre fiecare în parte.
Bogdan Calciu: Desen în creion (grafit, color); desen în cărbune; în pastel; desen în tuș, cu peniță sau trăgătoare (Rotring, Markant). În afară de desen; pictură în ulei, acrilice, acuarelă. Uneori combin mai multe tehnici, cum ar fi tuș cu acuarelă.
Cât despre stiluri, am abordat mai multe. Nu cred că mă pot opri la un singur stil.
Pentru cei care încă nu v-au descoperit, ce ar trebui să știe despre dumneavoastră?
Bogdan Calciu: Pe scurt, îmi place mult să desenez.
Pe larg: Mă apuc de lucru cu mare poftă câteodată, nu-mi trebuie prea mult timp să-mi vină cheful.
Dacă începi un lucru cu plăcere, ai cele mai multe șanse să iasă bine. Câteodată e o senzație asemănătoare cu aceea când pornești într-o călătorie pe o vreme frumoasă, spre un loc dorit: pregătirile, începutul, parcursul (vom ajunge acolo… și dincolo, unde este într-un anume fel, unde găsim diverse lucruri), anumite popasuri și în final se ajunge la destinație.
Alteori, la unele desene în creion sau cărbune, să zicem, am senzația de film vechi, alb-negru. Fiecare desen este unic prin tema sa și generează sentimente diverse. Deseori ascult muzică în timp ce desenez și se întâmplă să caut și să găsesc ceva care să se potrivească într-un fel cu tema desenului.
Mi se întâmplă rar să mă plictisesc. Pe lângă desen și pictură mă mai ocup și cu electronica, radioamatorismul și calculatoarele. Lucrez în domeniul telecomunicațiilor.
Desenez frecvent, aproape zilnic, în anumite perioade. Asta în funcție de celelalte „treburi” care apar. Se întâmplă uneori să fac două-trei desene pe zi, datorită chefului sau când există cerere.
Nu am făcut vreo școală de arte, am învățat singur, citesc multe legate de domeniul artelor vizuale și îmi place să descopăr și să încerc lucruri diverse. Învăț în continuare. Se spune că „fără studiu, arta e o manea” așa că sunt convins de necesitatea studiului în arte.
Nu toți cei „școliți” devin artiști, nu e obligatoriu, însă pot face diferența mai ușor între artă și kitsch, între artiști și impostori. N-aș putea spune că mă consider artist însă îmi doresc să fiu. Ceilalți mă consideră artist.
La fel vă considerăm noi – un artist. Ce tip de desen / pictură credeți că vă reprezintă cel mai bine și de ce?
Bogdan Calciu: E greu de spus! Desenul în creion. Apoi în tuș și după aceea pictura.
Cum ați început, ce ați realizat până acum pe partea artistică și ce vă propuneți să faceți mai departe?
Bogdan Calciu: Desenez de când mă știu, asta e prima pasiune. Mă văd făcând asta până când nu voi mai putea. Referindu-mă doar la desen (pe lângă desen, fac și pictură ceva mai rar), este o pasiune, un hobby, probabil și o afacere în viitor.
Încă mă tentează să dau la „Arte”, mai vedem în viitorul apropiat.
Dacă ar fi să expuneți doar trei lucrări pe care le considerați cele mai bune și care vă plac cel mai mult, care ar fi acestea?
Bogdan Calciu: E foarte dificil de ales! Am multe lucrări.
Info – Lucrările pot fi vizualizate pe blog-ul său.
În încheiere vă rog să ne comunicați un argument în favoarea domeniului de artă în care activați – raportat la zilele noastre.
Bogdan Calciu: E bine să ai pasiuni, să le împărtășești cu ceilalți. E bine să arăți și celorlalți ceea ce faci.
Mă bucură mult aprecierea celorlalți, e sentimentul plăcut că nu e zadarnică strădania de a realiza un desen, un tablou, că există oameni care se opresc să le vadă, își rup din timpul lor pentru asta.
Mă exprim pur și simplu, uneori mi-e mai ușor să desenez o chestie decât să o explic, uneori cuvintele nu ajung.
Nu sunt soiul gălăgios care vrea cu orice chip să atragă atenția asupra lui; sunt conștient însă că fiecare om are în el și dorința de a fi „un pic” mai altfel decât ceilalți.
Este modul meu cel mai plăcut de a mă rupe de lucrurile neplăcute, de rutină, de gânduri incolore și inutile, prostești.
Este modul meu de-a arăta cum nu mă plictisesc. Pentru mine arta reprezintă pasiune și plăcere, un mod deosebit de-a mă deconecta uneori de la cenușiul cotidian.
Am cunoscut oameni minunați cu prilejul unor expoziții, unor întâlniri cu artiștii și cu iubitori ai artelor. Plăcerea de-a privi o lucrare de artă este unică. Îmi place să vizitez expoziții, însă nu întotdeauna mă împac cu timpul. Plăcerea celor care îmi apreciază lucrările pentru mine e mult mai mare.