Plecat peste ocean, pe vremea în care majoritatea românilor, pesemne, că visau s-ajungă într-acolo, Dan C. David a reușit să trăiască realitatea Visului American. Cum a fost interpretat acest vis sperăm să ne relateze însuși poetul. Dan C. David scrie poezie în limba engleză și în limba natală – lucru de altfel demn de laude și aprecieri – neuitându-și rădăcinile – deopotrivă, debutând – dacă nu mă trădează memoria – în anul 2003, cu un volum de versuri menit să salute obștește America: “Bună dimineața, America”.
De atunci și până acum, aproape în fiecare an, uneori chiar și bianual, a prezentat într-o manieră serioasă cititorilor săi noi volume de poezii, dovedindu-se un scriitor matur, asumat, iubitor de țară și de rădăcinile sale. Nu s-a oprit din a scrie, cu toate că arar simțise că, din varii motive, nu a reușit să se exteriorizeze pe cât și-ar fi dorit, dar ampla sa operă – pentru iubitorii de poeme – e momentan suficientă cât să putem fi inițiați în universul liric al stimabilului domn Dan C. David.
Roberto Kuzmanovic: Pentru început, propun să ne relatați cum se vede visul american din Statele Unite ale Americii.
Dan C. David: „Visul American” este doar o expresie uzuală, nimic altceva. Același vis îl are orice om normal din oricare parte a lumii: Să aibă o casă doar a lui, o familie sănătoasă și fericită, un job care să-i asigure mijloacele de subzistență, libertate, siguranța zilei de mâine. „Visul American” se vede din SUA ca de oriunde din altă parte. Cineva l-a botezat așa dintr-o bună inspirație aș zice, dar numai atât.
Roberto Kuzmanovic: Diferențe și/sau asemănări între cititorii cărților publicate în SUA și cititorii cărților publicate în România? În procesul de publicare unde anume considerați că este sporadic demersul? Ce sprijin se acordă scriitorilor în SUA, dar în România?
Dan C. David: Niciun sprijin. Cred că așa este peste tot în lume. Poate după ce ai devenit celebru se mai interesează cineva de tine, dar foarte rar și nesemnificativ aș zice. Dar ca să devii celebru nu este ușor și aici, pe lângă o muncă asiduă și inspirată, norocul are o parte din merit. Cineva important profesional și social trebuie să te descopere în oceanul de scrieri al lumii moderne, să te scoată de urechi ca pe un iepure norocos din găleata comună și să te arate lumii, ceva ce chiar Dvs. și „Bibliocarti” faceți acum cu mine, fapt pentru care vă mulțumesc.
Roberto Kuzmanovic: A fost o vreme în care românii nu erau interesați de lectură – cu atât mai mult de lectura poeziilor – cu toate acestea ați continuat să publicați poezie (poate ne spuneți și care v-a fost motivația – exceptând vulcanul interior pentru care, volen-nolens, scriitorii trebuie să se exteriorizeze), iar în România anului 2019 avem motive întemeiate de bucurie, numărul de cititori începând să înflorească. Pesemne că nu într-un mod tocmai satisfăcător, dar vă solicit opinia: credeți că autorii ar trebui să își aducă un plus contribuție pentru a arăta tinerilor tainele minunate ale cititului? Și dacă da, cum ar putea face asta?
Dan C. David: În general, scriitorii nu sunt buni activiști, nici chiar pentru propriile scrieri. Ei scriu bine sau mai puțin bine, pe măsura talentului cu care au fost dotați și a eforturilor de cizelare ale propriilor scrieri și așteaptă recunoașterea cititorilor. Dacă vine, bine; dacă nu, asta-i viața. Unii se opresc din scris, alții, convinși că chiar au ceva important de spus, continuă. Nerecunoașterea este cel mai greu impas de trecut pentru un scriitor; dar un scriitor autentic nu se oprește. Nici în SUA nu este altfel. Trebuie să apari în mijloacele de comunicare în masă, în rețelele sociale în ultima vreme, în discuțiile grupurilor literare și, din când în când, să te apuce „norocul” de mână și să te scoată la lumină din semiobscuritatea mediocrității. „Mulți chemați, puțini aleși” se potrivește foarte bine și în viața literară.
Roberto Kuzmanovic: Vorbiți-ne cum știți mai bine despre poeziile dumneavoastră, prezentați-ne universul lor, teme și tehnici abordate, iar dacă e cu îngăduință, să ne spuneți și care sunt criteriile de selecție a poeziilor mai vechi pe care intenționați să le propuneți spre tipar. Ce schimbări de stil a suferit poezia dumneavoastră de la primul volum publicat până în prezent?
Dan C. David: Mi-ați pus o mulțime de întrebări în câteva cuvinte/fraze. Nu este ușor să vă răspund. În primul rând pentru că nici eu nu știu. La un moment dat, îmi licăre un cuvânt în minte și din acel licăr se naște un poem. Alteori, sunt martorul unei scene de viață mai aparte și gândul începe să scrie un poem fără să mă întrebe.
În general scriu foarte repede și am încredere în prima formă care se așterne, de la sine parcă, pe fila de hârtie sau pe ecranul calculatorului cu care lucrez în ultima vreme. Mai apoi, uneori după lungi perioade de timp, trec din nou peste prima formă; adesea simt nevoia să schimb unele exprimări și, până la urmă, uneori apare în fapt un alt poem care îl elimină pe precedentul, părintele din care s-a născut. Așa e viața, așa se scrie și poezia.
Niciodată nu scriu „că așa trebuie”, că „e nevoie de un anumit text”; scriu ce-mi trece prin minte, prin inimă, printre amintiri. Rareori urmăresc rima; la ritm în general nu fac rabat și caut să mențin un ritm creat din silabe potrivite și asta îmi ia cel mai mult timp. Poezia fără rimă, fără ritm, nu este pentru mine; cel puțin unul/una dintre ele trebuie să fie prezent/ă
Roberto Kuzmanovic: Care sunt elementele de unicitate ale poeziei dumneavoastră, dar și cele ale operei per ansamblu?
Dan C. David: Nu cred că sunt „unic”. Așa cum am mai spus, scriu spontan și abia mai târziu revin și cizelez forma, până când ajung la una care mă satisface. Adesea nu reușesc și abandonez piesa. Coșul meu de hârtii mototolite, sau „recycle bin” este adesea plin cu abandonuri/rebuturi.
Scriu o poezie nostalgică, mai mult legată de trecut, de copilărie, de satul în care am văzut pentru prima dată lumea, chiar dacă nu am înțeles-o atunci, de crâmpeie de viață trăite sau imaginate doar, de părinți, de iubiri; de victorii mai puțin, de eșecuri adesea.
În general scriu o poezie ușor tristă, dar nu pesimistă; cel mai ușor îmi este să-mi reamintesc episoadele mai puțin faste. Îmi place să critic, „să găsesc nod în papură”, cum atât de bine descrie expresia veche felul de a fi al unor oameni, printre care și eu.
Roberto Kuzmanovic: Oferiți-ne perspectiva dumneavoastră poetică asupra poeziei contemporane.
Dan C. David: Poezia contemporană mi se pare că a evoluat mult; nu întotdeauna frumos, dar asta e o altă poveste, pentru că frumosul e ceva atât de relativ. În general îmi place și, ca un „cameleon”, încerc să mă adaptez noilor forme, moduri, tipuri de exprimare.
În ultimul timp am renunțat la forma în care fiecare vers începe cu majuscule. Continui fraza în versuri succesive, curente, punctul apare la sfârșitul ei și următoarea frază/idee începe cu majusculă; asta ca formă.
Din punct de vedere al conținutului, apreciez diminuarea numărului de adjective în preferința pentru formele directe dominate de verbe, reducerea figurilor de stil, a umpluturilor de dragul ritmului sau al rimei. Ideea principală transpare ca o dominantă, restul fiind doar folosit în sprijinul ei. Din acest punct de vedere poezia americană modernă este exemplară și mă încântă. Am descoperit și poeți români care își atacă lucrările în stil modern și reușesc foarte bine, ajutați și de bogăția specială a limbii noastre, de expresivitatea ei deosebit de bogată.
Îmi amintesc mereu situația prin care am trecut prin 2004 când studiam „creative writing” la Departamentul de literatură al Institutului Thomson din Pennsylvania. Nu reușeam să trec testele; poemele îmi erau slab sau foarte slab evaluate de profesori și eram gata să repet anul de studii. Îndrumătorul mi-a spus la un moment dat: Dan, redu, te rog, numărul de adjective cu 80 de procente, elimină 80% din comparații și din cuvintele de legătură. Înlocuiește-le cu verbe, cu acțiuni, ca să menții numărul minim necesar de cuvinte al temei (era vorba de min 5000) și scrisul tău va deveni mai elastic, mai expresiv, mai atrăgător, mai puțin plictisitor. Da, așa am procedat și în final am obținut diploma de „Freelance writer” cu un calificativ foarte bun.
Roberto Kuzmanovic: Având peste o mie de poezii în palmares, am putea crede că ați epuizat toate (re)sursele, dar știm că nu e așa. Totuși, ce vă (mai) inspiră și care vă sunt muzele?
Dan C. David: Muza principală îmi este char viața mea (lungă de acum). Mai am printre muze familia mea minunată, prietenii fără pereche, natura splendidă în mijlocul căreia îmi duc zilele. Mă inspiră mult oceanul, pe malul căruia fac plimbări lungi aproape în fiecare zi însoțit de fermecătoarea mea soție, vegetația luxuriantă a regiunii din sudul Californiei, oamenii cu care mă întâlnesc zilnic, cunoscuți sau necunoscuți care intră rapid în vorbă cu mine, parcă ne-am cunoaște de când lumea.
Da, palmaresul meu este relativ larg; am publicat până acum cca. 2500 de poeme/ poezii și proze scurte în cele 24 de volume apărute, și mai am de lucru.
Roberto Kuzmanovic: Se-auzeau ceva zvonuri despre nuvelă și proză scurtă. Au apărut? Unde, când, cum? Niște detalii ne-ar fi de folos… Desigur că sunt binevenite și evidențierile altor tipuri de scrieri decât poeziile – care ocupă un loc de cinste în suflet, nelăsând loc de contestare a unui scriitor afirmat, așa ca dumneavoastră.
Dan C. David: Am publicat mai puțină proză; un singur volum „Gardul – Pustiul dintre noi”. Mai am în lucru încă două volume pe care sper să le termin în timp util, să nu-mi pun copiii în situația de a le publica ei când eu nu o voi mai putea face. Dar până atunci mai am câteva volume de poezie în faze finale de lucru și abia apoi….
Roberto Kuzmanovic: Prezentați-ne activitatea literară din ultimii ani.
Dan C. David: Din 2015 până acum am publicat 12 volume, 2-3 în fiecare an. A fost cea mai productivă perioadă din viața mea. M-am pensionat și mi-am putut dedica timpul acestei pasiuni. În afară de aceasta, am activat în Grupul Literar „La Steaua” al Uniunii și Ligii românilor din America, am apărut relativ regulat în Revista Literară „ITACA” din Dublin, în Revista „Parnas XXI” și, un fapt cu care mă laud, am publicat regulat poeme pe pagina mea de pe rețeaua de socializare „Facebook” și tot aici pe site-urile „Iubirea ca o sârmă ghimpată” și „Editura Singur”. Am publicat în ziarul „Sălajul pur și simplu” și în câteva antologii de literatură din România: „Un sentiment numit România” al lui Dan Șalapa, „AD INFINITUM” al lui Roberto Kuzmanovic, „Poezia iubirii” a editurii Betta București. Am fost cuprins în cărți de studii critice cu articole referitoare la poemele mele, la volumele pe care le-am publicat: „Filoverba -Repere critice vol 5” a lui Dan Șalapa, „Ora Lecturii” a lui Lucian Gruia, „Întâmpinarea cărților” a lui Aureliu Goci, „Lame de ras” și „Mesaje extraterestre” a lui Emil Lungeanu.
Roberto Kuzmanovic: Cum vă sunt receptate poeziile de către cititori și, interesant de aflat, cum vă receptați dumneavoastră evoluția poetică?
O parte din textele scrise de către Dan C. David pot fi citite în antologia Ad Infinitum II.
Dan C. David: În general, poemele publicate în mediile de socializare au fost foarte bine receptate de către cei care le-au accesat și acest fapt mă bucură; simt că nu am lucrat degeaba. La fel pot spune și despre lecturile pe care le-am făcut la Grupul Literar „La Steaua” al românilor din Los Angeles.
În ceea ce mă privește, apreciez că am evoluat gradual, mulțumitor; m-am adaptat formelor mai moderne de exprimare și editare, am încercat să mă apropii mai mult de forma practică, mai directă, de exprimare, caracteristică poeziei moderne americane, dar și de aiurea. Scriu mai degajat, mai puțin angajat, pun accentul mai mult pe fapte, pe acțiuni decât pe visare, pe elaborări sofisticate.
Roberto Kuzmanovic: Alte noutăți vis-a-vis de planuri literare?
Dan C. David: Da, așa cum am spus mai sus, am planuri importante pentru viitor. Intenționez să mai public câteva volume de poeme, două volume de proză, să-mi continui și să-mi diversific activitatea în grupurile literare locale, dar mai ales pe rețelele de socializare care trebuie să devină principalul mobil de circulație și de distribuire a creațiilor artistice – nu doar literare – în viitor.
Vă mulțumim pentru timpul acordat!