Ce înseamnă să fii un bărbat adevărat în lumea modernă, între așteptări sociale, modele impuse și evoluția personală autentică?
Ce înseamnă să fii bărbat adevărat într-o lume în care identitatea este umbrită de măști care, în sens metaforic, amintesc de cele purtate la Día de los Muertos? O lume în care adevărul poartă multiple fețe, iar omului modern îi este tot mai greu să înțeleagă care îi e rostul, dar și să își urmeze neclintit calea. O societate care pedepsește aspru orice abatere ce inspiră, volens-nolens, în umila sa diferențiere, generând neliniște și provocare.
Modelele de bărbat promovate de mass-media
Se poate observa cum, frecvent, apar în mass-media stridente voci care propun sau impun anumite modele de bărbat. De la felul în care trebuie să-și modeleze personalitatea și modurile de gândire, până la stiluri vestimentare și alte caracteristici fizice, respectiv psihologice, atât voci feminine, cât și masculine dau verdictul final.
Îmi este dificil să discern ce e mai cutremurător: anume faptul că există o nevoie aparent reală de a fi expuse astfel de idealuri sau faptul că sunt oameni care reneagă orice persoană ce nu se conformează acelor traiectorii.
Validarea socială și masculinitatea
Aș îngădui să cred că ar fi vorba doar de confirmarea vădită a masculinității, fiind un element definitoriu pentru a se face plăcuți în fața sexului opus, care pare imposibil de cucerit. Dar nu consider că este numai atât.
Cuget că este o nevoie acută de validare socială care propovăduiește tendințe și modele atractive, însă, indubitabil, intangibile în majoritatea cazurilor.
Pe de altă parte, cei care se autoproclamă un model, dincolo de businessul sau brandul pe care și-l promovează, își țin cu colții convingerile asimilate dintr-o comunitate care i-a constituit sau spre care tind să o îmbrățișeze. Comunități cu care pur și simplu rezonează, dar care nu sunt și nu pot fi definitorii pentru societatea generală.
Arhetipurile bărbatului „adevărat”
Ce înseamnă să fii bărbat adevărat, așadar? În opinia unora, un bărbat adevărat trebuie să aibă pachete de mușchi, pachete de bani, pachete de independență și trufii. Lista ar putea continua: trebuie să ofere stabilitate și siguranță, ori spontaneitate și bună dispoziție; seriozitate sau să-și permită să se copilărească.
Să se epileze sau nu, să se îmbrace într-un fel sau altul, să aibă păr lung sau scurt, să fie manierat sau să spună lucrurilor pe nume. Toate la un loc sau nicicum?
Îmi pare că aceste arhetipuri promovează o perfecțiune, un etalon macabru care nu face decât să macine pe interiorul atât de fragil orice individ aspirant. Se condiționează printr-un inocent „trebuie” și se plantează frica de refuz sau abandon față de orice aspect prin care se așază triumfător pe un imaginar piedestal: masculinitatea, frumusețea și statutul social.
Pesemne că reperele sunt imperios necesare, cele pozitive și funcționale. Pentru a consolida o bază de plecare, formată din bune practici morale și sociale, pe care se pot construi și șlefui caractere rezistente, dar adaptate zilelor noastre. Ulterior, orice preferință și nevoie de aderare la diverse culte, bisericuțe sau comunități poate fi trecută prin propriul filtru de judecată.
Așteptările și lupta bărbatului modern
Lupta cu ținerea în frâu a firii animalice și cu toxicitatea unor paradigme degradate, familiale și familiare, paradoxal, ar putea fi un act intim de putere, contribuind cu forțe proprii la evoluția sinelui, în pofida influențelor externe.
Dar, din păcate, sub reflectoarele scenei se poartă îndârjite lupte între misoginie și misandrie, filoginia și filandria neavând parcă nici măcar rol de spectator. Aceste lupte nu duc nicăieri, oricât egalitarismul încearcă un arbitraj corect.
Așteptările nasc amăgiri și dezamăgiri; preferințele extreme, aidoma. Iar cei care nu pricep asta vor ajunge să nu poată iubi ceea ce văd în oglinda ochilor.
Bărbatul în relația cu cei din jur
Au apărut în spațiul public femei care spun că bărbatul trebuie să aibă bani pentru a se lăsa cucerite. Să-l facă oare această condiționare pe el să fie bărbat adevărat? Gândindu-ne că acea persoană are talent și pricepere în a genera prosperitate financiară, e posibil să ofere primele indicii că ar fi un bărbat adevărat.
Deși, personal, nu sunt de acord cu termenul de „adevărat”, este un limbaj uzual care poate avea o mulțime de înțelesuri și interpretări. În contextul de față, de dragul exemplului, să spunem că se referă la un bărbat realizat din punct de vedere financiar.
Bun, așadar, pentru o astfel de realizare, cel mai probabil bărbatul este educat și are un scop clar definit. Dacă a ajuns prin forțe proprii în acest punct, de ce n-ar fi capabil să își stabilească un scop clar și pe alte paliere ale vieții, precum partenera de drum?
Cel mai probabil, acesta nu s-ar uita la o femeie needucată sau care nu e capabilă să fie independentă financiar, deoarece ar însemna să-și altereze scopul său. Va accepta o femeie care îi este egală, contribuind la viața comună cu o valoare similară, făcând totul mai frumos și mai ușor în doi. Ar putea avea aceeași abordare și față de cei din jur.
Rădăcinile și progresul bărbatului
Rădăcinile bărbăției se regăsesc istoric fiind atribuite vânătorului, luptătorului, implicit și protectorului familiei. Aceste rădăcini stabilesc un rol care, în sinea lui, nu este greșit, dimpotrivă, dar care nu se mai aplică în totalitate în viața omului modern.
Societatea zilelor noastre oferă tuturor mai multe alternative, însoțite de libertatea de a alege. Tot ea oferă, în ritmul său, tot mai multă libertate de alegere a rolurilor pentru femeie. Dragele de ele demonstrează constant că fac față cu brio la multe tipuri de job-uri, că își pot genera venituri colosale, că pot fi gingașe mame, toate acestea în timp ce mai umblă și pe toc.
Faptul că unele joburi pot fi făcute doar de bărbați, deoarece se pleacă de la premisa că ei au forță fizică mai mare, precum și faptul că unele joburi sunt gândite doar pentru femei, ține de adaptarea la nevoile societății. Drept dovadă, găsim femei în parlament, dar și în poziție de șoferițe pe TIR, respectiv bărbați în bucătărie. Faptul că femeile sunt trimise la cratiță are strictă legătură cu lacunele societății.
Individualizare și responsabilitate
Din punct de vedere psihologic, individualizarea, responsabilitatea, autonomia și inteligența emoțională sunt alte perspective care au insuflat statuturile „băiat” sau „bărbat”. De-a lungul vremii, acestea ar putea fi percepute ca o formă de presiune asupra băiatului, menită să-l întărească, astfel încât să devină matur.
În esență, această perspectivă psihologică nu este nici ea greșită, dar a fost adaptată individual tot mai defectuos, astfel încât generează toxicitate. De la a nu ne reprima emoțiile, ci a le exprima, precum și la asumarea propriilor fapte, până la ideea că bărbatul este stâlpul casei și femeia trebuie să facă tot ce spune el, există o diferență costisitoare emoțional.
De exemplu, autonomia nu se mai rezumă doar la asumarea și suportarea consecințelor propriilor acțiuni, ci și la faptul că, dacă mai locuiești cu părinții, nu ești „bărbat”. Băiețelul trebuie să facă bani, să-și ia casă, să se căsătorească și să se mute la casa lui, dacă vrea să fie bărbat.
Mai mult ca sigur, orice bărbat a auzit asta de la apropiați sau de la femei, sau cel puțin cunoaște pe cineva într-o astfel de situație. Din păcate, o femeie care judecă astfel nu se gândește că el poate alege să stea cu părinții dintr-un act de responsabilitate, empatie sau pură recunoștință, ajutându-i autonom, fără obligație. Poate fi vorba de sprijin moral, financiar sau de sănătate. Aceasta poate fi interpretată mai „bărbăție” decât „bărbăția” celor care au construit casă și masă cu bani de la nuntă și bănci.
Bărbatul modern și egalitatea
În cultura contemporană, bărbatul începe să piardă din statutul de vânător și luptător brutal, adoptând perspective filosofice și emoționale prin care acesta devine egal femeii, își îmbrățișează rolul de tată și își asumă responsabilități în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor.
Omul înainte de toate
Concluzia mea personală este că, înainte de toate, trebuie să fim oameni. Indiferent de sex, statut sau religie. Să fii om înseamnă să nu judeci pe celălalt, să ai șapte ani de acasă și bune maniere, să ai empatie față de cei din jur și să fii alături de cei dragi, să-i sprijini și să te lași ajutat la nevoie.
Cel mai mare dușman al vieții tale este însăși viața. Cel mai mare pericol ești chiar tu.
Relația cu partenera
Nu aștepta ca femeia să-ți execute toate ordinele doar pentru că ai bani. Dacă femeia se plânge că nu o satisfaci sexual, nu te învinovăți doar pe tine, știind că ea stă pe spate și e preocupată doar de bunăstarea ei.
Dacă se îmbracă prea sexy, las-o să se îmbrace și bucură-te de frumusețea ei, nu fi gelos. Dacă ți-e teamă că umblă noaptea sumar prin zone periculoase, explică-i riscurile și ajut-o să conștientizeze că nu trăim într-o lume ideală.
Dacă se plânge că o lași fără apărare, amintește-ți că ea se expune singură la astfel de riscuri, pe care, probabil, chiar și tu, bărbat plin de mușchi, le eviți. Amintește-ți că, oricât de puternic și neînfricat ai fi, întotdeauna există cineva mai puternic decât tine.
Chiar dacă-i „bați” pe toți, din gelozie, ai și tu un „naș” care se numește lege. Nu face nefăcutul doar pentru că „femeia ta” te-a dus de nas să-i oferi siguranță, căci ea nu poate, la vârsta ei, să-și poarte singură de grijă și are nevoie de protecție din partea bărbatului.
Nu o jigni dacă are astfel de comportamente. Respect-o dacă ți-a câștigat respectul, dar nu uita să te respecți pe tine. Pleacă pur și simplu când simți că nu mai există chimie, indiferent de ce-ar bârfi ea sau cei apropiați.
Libertatea de a fi tu însuți
Ai atât de multe lucruri frumoase în viață de care să te bucuri, ai atâtea ocazii să îți îndeplinești obiectivele și n-ai nicio obligație să demonstrezi ceva cuiva. Ignoră-i pe cei care încearcă să-ți explice ce înseamnă să fii un bărbat adevărat, mascul alfa, feroce, putred de bogat, cu valoare și putere.
Fii tu însuți și simte-te bine în pielea ta!
